"La ducere, când, în nota obişnuită, avionul a decolat cu o întârziere de 2 ore, am plecat, la Economic Class, cu Taromul, până la Paris, ni s-a destăinuit I. Coţ. Din capitala franceză am mers cu Air France-ul până la Nisa, de unde ne-a preluat un elicopter aparţinând clubului gazdă". În oraşul afacerilor, cei trei români au beneficiat de un ghid de vază, în persoana lui Pişti Covaci, omul care are strânse legături cu Monaco încă din perioada ceniului , când se afla la timona acestei echipe. Dânsul a avut numai vorbe de laudă la adresa arbitrilor, primele cuvinte rostite în momentul întâlnirii fiind: "Băieţi, capul sus, sunt mândru de voi!"O companie plăcută a fost şi aceea a fratelui lui Bela Kassai, care este unul dintre organizatorii celebrului turneu de tenis de la Monaco. Acesta le-a urat succes şi le-a facilitat vizitarea marii săli de sport, supraetajată, situată în centrul oraşului.
Despre joc, Coţ e de părere că "nu a ridicat probleme deosebite, doar că trebuia să fii foarte atent la desele ieşiri la ofsaid ale catalanilor. Ceea ce am şi făcut, semnalizând, cred eu, prompt la orice fază ce reclama intervenţia tuşierului". De altfel, remarca este certificată de calificativul "foarte bine" acordat întregii brigăzi de către cei doi observatori din partea UEFA, un englez şi un elveţian. Primul l-a îmbrăţişat pe Crăciunescu , spunând că "dintre toţi jucătorii, cel mai bun de pe teren a fost... arbitrul".
Altfel, cei trei cavaleri ai fluierului au ajuns acum pentru prima oară în Principat şi, dacă au respectat obiceiul, vor fi luat, probabil, o piatră în gură. Sub impresia celor văzute prin cele părţi, Coţ parafraza: "Vedi Monaco, poi mori". Noi nu le dorim acest "deznodământ" nici măcar după ce vor fluiera finala din C1. Visăm? Nu, e o dorinţă perfect realizabilă.
Material publicat în ziarul "Sportul românesc" din data de 18 aprilie 1994, sub semnătura lui Justin Gafiuc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu