Dan Petrescu: "În Africa de Sud, m-am plimbat printre cobre, însă, spre decepţia unora de acasă, nu m-a muşcat nici una!" "Călătorului îi şade bine cu drumul", spune o veche vorbă românească. Dar, totuşi, domnule Dan Petrescu, nu v-aţi săturat să tot săriţi din avion în avion?
Sunt puţin obosit, dar n-am ce face, acestea îmi sunt îndatoririle. ieri (n.r. - marţi seară), m-am întors de la Cape Town, făcând o călătorie de peste 14 ore. Şi-acum, la fel ca atunci când am plecat - ştiţi dumneavoastră, povestea aia cu viza - am avut un drum plin de peripeţii. La Zurich, am fost la un pas să rămân blocat în aeroport, din cauza zăpezilor care cad continuu. În ultimul moment, s-a primit ordinul de decolare, fiindcă la cum ningea, dacă nu plecam în acea clipă, probabil că şi acum savuram o ciocolată originală Suchard. Mâine dimineaţă (n.r. - astăzi), mă voi îmbarca pentru Portugalia, unde se ţine un curs UEFA Top Class. La acesta vor participa toate vedetele arbitrajului european, de la Collina până la Diaz Vega. Eu mă ocup de testele fizice. Ultimele trei zile ale întrunirii, 17, 18 şi 19 februarie, vor fi dedicate instruirii noilor promovaţi. Se anunţă interesant...Revenind la "Meridian Cup", cum a fost?
Am participat doi "cavaleri" din Europa, eu şi englezul Kenneth Ridden, iar din Africa alţi doi arbitri, ale căror nume nu are sens să vi le spun, deoarece n-aţi auzit de ele.Noi toţi ne-am ocupat cu supervizarea "fluieraşilor" la acest mega-turneu internaţional. Nivelul a fost unul foarte ridicat, reprezentativele Spaniei, Nigeriei şi Ghanei etalând câţiva jucători extraordinari. Cu mâna pe inimă v-o spun, în câţiva ani, cel puţin 10 puşti din ce pe care i-am urmărit, vor face legea în fotbalul mare. Au calităţi fantastice şi o tehnică demnă de mileniul III. A fost invazie de impresari, iar asta spune totul. În ceea ce priveşte calitatea arbitrajului, ai noştri s-au descurcat excelent, în timp ce colegii de pe Continentul Negru mi s-au părut modeşti. Costel Zotta a condus două meciuri, Ghana - Nigeria 3-1 şi finala mică, Portugalia - Egipt, câştigată de lusitani după un joc extrem de crâncen. După părerea mea, e normal, puţin subiectivă, Zotta a fost printre primii trei arbitri ai "Meridian Cup".
Ce v-a impresionat în mod deosebit, în afara aspectului, să-i spunem, sportiv?
Cape Town! Un oraş fantastic, cu peste 3 milioane de locuitori, dar care te duce cu gândul la megalopolis-urile din filmele SF. Curăţenie, clădiri făcute numai din sticlă şi oţel, zgârie-nori care te lasă cu gura căscată şi parcuri imense, adevărate rezervaţii naturale urbane. Singurul lucru cu care nu m-am obişnuit, a fost circulaţia, deoarece se şofează pe stânga şi tot timpul aveam impresia ca bolizii se urcă pe mine. Plin de BMW-uri şi Volskwagen-uri, ultimul răcnet. Am stat la un hotel de patru stele, aparţinând cunoscutei reţele mondiale Holliday Inn, condiţiile fiind pe măsură.
N-aţi ieşit nicăieri, organizatorii nu v-au dus în nici un loc mai special?
Într-o seară, am fost la Cape Point, mai pe româneşte Capul Bunei Speranţe. Este cel mai sudic punct de pe suprafaţa pământului, locul unde se întâlnesc Oceanul Indian şi cel Atlantic. Ne-am plimbat printre struţi, am bătut palma cu maimuţele - erau numai babuini - şi ne-am ferit de şerpi. Am luat masa la un restaurant în care principalul fel de mâncare era creierul de maimuţă, pe care bucătarii îl preparau pe loc, după ce omorau bietul animal. N-am mâncat, fiindcă mi-a fost puţin silă. Peste tot exista panouri mari, avertizoare, "Atenţie la cobre!". Din păcate pentru unii de acasă, n-au avut norocul să mă muşte nici una...
Constantin Zotta: "Am vizitat celebra închisoare Cum a fost prestaţia lui Constantin Zotta, singurul reprezentant al arbitrajului românesc, la recent încheiatul turneu "Meridian Cup"?
Aş fi lipsit de modestie să vorbesc despre mine, dar delegările la meciuri spun totul. Referindu-mă strict la turneu, primul joc la care am oficiat, contând pentru turul doi preliminar, a fost cel dintre reprezentativele Nigeriei şi Ghanei, încheiat cu scorul de 1-3. Pot să vă spun că această dispută a fost considerată drept cea mai dificilă, dar şi cea mai bună, ţinând cont de rivalitatea dintre cele două team-uri, de altfel, cele mai valoroase din Africa. Am fost nevoit să arăt de două ori cartonaşul roşu, din cauza jocului foarte dur practicat, ambele eliminări fiind trecute în contul formaţiei nigeriene. Am condus apoi finala mică dintre Portugalia şi Egipt, lusitanii reuşind să câştige cu 3-1. În această fază, am fost singurul reprezentant al "cavalerilor fluierului" din Europa. La finele jocurilor din grupe, jumătate din arbitri au plecat acasă, rămânând pentru fazele superioare opt, patru "centrali" şi patru asistenţi, plus un german, care a fost oprit în urma prestaţiilor sale foarte bune şi care a fost rezervă la finala mare.
La Cape Town a avut loc şi o întâlnire la nivel înalt între reprezentanţii forului european?
Pe 27 ianuarie s-a întrunit Comitetul Executiv al UEFA, iar o zi mai târziu a avut loc o şedinţă între membrii Comitetelor Executive ale UEFA şi CAF, în fapt însemnând o încercare de întărire a relaţiilor între cele două foruri. Acesta a fost, de altfel, şi motivul înfiinţării "Meridian Cup". Toate costurile turneului au fost suportate de UEFA şi asta spune totul. Şi pentru că tot vorbim de forul european, trebuie menţionat faptul că Gerhard Aigner, secretarul general, a avut numai cuvinte de laudă la adresa ţării noastre, referindu-se, în principal, la organizarea turneului final al Campionatului European de Tineret.
Cum v-aţi înţeles cu ceilalţi "fluieraşi"?
Fiind singurul vorbitor de engleză şi franceză, pot spune că am intrat relativ repede în rolul de translator. Le traduceam observatorilor africani din engleză în franceză, iar arbitrilor din limba lui Voltaire în cea a lui Shakespeare. Ne-am împrietenit repede, de multe ori ajungând să renunţăm la masa de seară pentru a merge toţi la un restaurant din vecinătatea hotelului. Pot să vă spun că suntem foarte bine văzuţi în afară, chiar preşedintele Comisiei de Arbitri a CAF, Belaid Lacarne, transmiţând salutări pentru Nicolae Rainea şi Francisc Kolossi, iar un alt asistent din Africa de Sud a spus că: "Nicolae Grigorescu a fost cel mai bun tuşier de la Coupe du Monde, dar că este şi cel mai bun prieten al lui".
Aţi avut timp şi pentru a vizita obiectivele turistice din localitatea care a găzduit turneul?
Au fost două excursii organizate de gazde, una la Capul Bunei Speranţe (de unde am cumpărat o sticluţă în care se află apă din Oceanele Indian şi Atlantic), iar cealaltă pe insula Robben, fostă închisoare de maximă securitate (un fel de Alcatraz), în care a fost încarcerat timp de 18 ani Nelson Mandela, şi care în prezent are statutul de muzeu. (foto - înaintea meciului Nigeria - Ghana).
Cel mai tare din parcare. Şi parcarea era plină...
Înaintea turneului "Meridian Cup", a avut loc un meci de fotbal între membrii UEFA şi CAF, încheiat cu rezultatul de 4-2. Interesant este faptul că cel mai bun jucător de pe teren a fost declarat nimeni altul decât preşedintele CCA, Dan Petrescu "Fibră".
Împuşcături lângă hotel
Atât Dan Petrescu, cât şi Costel Zotta, au fost păziţi cu străşnicie, nefăcându-se rabat în ceea ce priveşte numărul forţelor de ordine. De la început, de altfel, li s-a atras atenţia în mod special că seara e foarte periculos să ieşi în oraş, Cape Town-ul fiind una dintre localităţile cu cea mai mare rată a criminalităţii din lume. Pe tot parcursul şederii, gărzile de corp i-au supravegheat îndeaproape, atât în barul hotelului, până în faţa camerei, dar, mai ales, în drumurile spre meciurile ce erau programate în ziua respectivă. Într-o noapte, pe când se pregăteau să iasă din hotel, au avut surpriza să vadă că la foarte mică depărtare se derula un aprig schimb de focuri, două bande rivale încăierându-se pentru supremaţia în teritoriu. Sic!
Diferenţa dintre albi şi negri încă mai există. O face banul!
Diferenţa dintre albi şi negri încă mai există. O face banul!
Deşi în Africa de Sud, datorită eforturilor unor personalităţi charismatice precum Nelson Mandela, segregaţia rasială a murit oficial, aceasta, totuşi, mai există, dar într-o altă formă. După cum ne-au povestit cei doi "ambasadori" ai noştri, diferenţa dintre albi şi negri o face banul. În toate magazinele mari şi foarte scumpe, nu vezi decât albinoşi, acelaşi lucru petrecându-se când este vorba de distracţie. Dan Petrescu istorisea că, la un moment dat, plimbându-se pe o stradă plină cu discoteci, a văzut în faţa uneia dintre ele o coadă de vreo 50 metri formată doar din tineri cu pigmentul alb. Nici un negru printre ei! Şi asta cu toate că, la celelalte intrări, peisajul era pestriţ, cele două rase amestecându-se fără nici o problemă. Ulterior, a aflat de la organizatori că acolo se găseşte cea mai rafinată discotecă din Cape Town, unde, din cauza preţurilor exorbitante, nu vin decât copiii de bani gata. În rest, pe străzi sau în alte locuri, nu mai există tensiuni, lumea e civilizată, se poartă frumos şi, pe durata sejurului, n-a existat nici un conflict între cele două părţi.
Cei trei şamani
Cel mai interesant moment al vizitei în Africa de Sud s-a petrecut după finala mare, când, la recepţia de adio, organizatorii au avut invitaţi trei şamani, adică vrăjitori renumiţi în toată ţara pentru performanţele lor. Sub privirile uimite ale oaspeţilor, aceştia au făcut dovada puterilor de care dispun, zburând sau, simplu, ghicindu-le unora dintre cei prezenţi numele soţiei şi data naşterii. Tripleta de şamani folosea, pe lângă alte curiozităţi din arsenalul din dotare, şi un craniu al unui războinic băştinaş, dintr-unul din triburile ce populau cu sute de ani în urmă actualul teritoriu al Africii de Sud.
Material publicat în ziarul "Sportul românesc" din data de 11 februarie 1999, sub semnăturile lui Horia Ivanovici şi Ionuţ Constantin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu