Valeriu Banu: "Destinul şi-a întors faţă în sfârşit şi către mine!"

Felicitări pentru primirea ecusonului FIFA, domnule Banu. Cum aţi primit vestea cea mare?

Sincer, am fost extrem de fericit. Federaţia a trimis la FIFA o listă în care figuram la poziţia 8 şi credeam că alegerea îi va da câştig de cauză colegului Mureşan. Destinul şi norocul au făcut însă ca forul internaţional să se oprească şi asupra numelui meu.

Nu sunteţi, din câte ştiu, chiar un debutant pe plan internaţional.

Într-adevăr, în urmă cu doi ani i-am făcut o tuşă concitadinului Adrian Moroianu la meciul de juniori Israel - Turcia (3-0), iar în septembrie '94, în aceeaşi companie, am arbitrat, în Cupa UEFA, Ferencvaros Budapesta - Dudelange (6-1).

Puteţi schiţa în câteva cuvinte, cariera dumneavoastră?

Am început în 1973. La 23 de ani, în 1979, am promovat în lotul C, în 1982 în lotul B şi, începând din 1991, fac parte din lotul naţional. La fiecare nivel competiţional am fost, la momentul promovării, cel mai tânăr arbitru.

De ce v-aţi profilat ca tuşier, e mai uşor cu steagul decât cu fluierul?

Nu. S-a întâmplat să fie aşa deoarece am ratat ambele examene pentru centru, ultima dată lipsindu-mi doar 6 sutimi. La sfaturile fostului preşedinte al CCA, dl. Gherghe, am optat în final pentru tuşă.

Planuri de viitor?

Cel mai serios este acela de a fi prezent, în 1996, pe terenurile Campionatului European din Anglia. Altfel, mi-aş dori ca Federaţia să-mi acorde aceeaşi încredere ca şi în turul acestui campionat, când, cu 14 partide, am devenit recordmenul delegărilor, la egalitate cu Ologeanu.

Interviu realizat de Justin Gafiuc şi publicat în ziarul "Sportul românesc" din data de 7 februarie 1995.