O părere...

Miercuri, 15 august
Aleşii locali ar trebui să înţeleagă faptul că lumea nu începe şi nu se termină cu mandatul lor! Măcar în sport...
Nu vreau să comentez aici nici un subiect politic. Dar după decizia Consiliului Local Câmpina de a nu mai finanţa FC Unirea, implicarea puternică a politicului în acest vot, mi-au pus la grea încercare promisiunea. Pe care acum am decis s-o încalc, doar după ce am văzut interminabile discuţii pe diverse forumuri şi reţele de socializare, în care unii dintre cei care s-au opus acestui proiect încearcă să demonstreze că au dreptate.

Cei care s-au opus acestui proiect spun că este nevoie mai întâi de baze sportive şi că trebuie să vină şi partea privată a acestei asocieri cu ceva bani. În principiu, este corect şi aici intervine nemernicia lor. De ce nu se pleacă de la situaţia existentă şi toţi privesc lucrurile de parcă lumea ar începe şi s-ar sfârşi cu acest mandat al aleşilor locali?! Avem o echipă, la care Consiliul Local este membru fondator, care a promovat pe teren şi care dacă nu primea finanţare risca să moară! Nu! Majoritatea aleşilor locali au considerat că odată cu mandatul lor a îcneput o nouă lume şi, ca la facerea lumii, întâi trebuie să facem baze sportive... Ok, avem nevoie de baze sportive, dar acukm avem o echipă care era la un pas de moarte, de desfiinţare! Nu a interesat pe nimeni... Acum, rămâne de văzut dacă aceeaşi majoritate se va comporta la finalul mandatului ca la sfârşitul lumii...

Miercuri, 23 mai 2012
Steaua, obiective ratate
Steaua veșnica perdantă! Mă refer strict la era Becali! Revin iar, și iar la ideea că așa va fi atât timp cât acest slab manager va provădui la conducerea acestui galonat club.

Am mai pierdut un campionat! Încă unul! Este deja o obișnuință de ceva vreme. Am pierdut Titlu, Cupa, CL. Ne mulțumim, vrând-nevrând, cu EL. Culmea este că am învățat fix nimic din greșelile făcute în campionatul ce tocmai s-a încheiat.

Nu avem conducere administrativă! Cine să conducă interesele finaciare ale clubului? Argăseală, Stoica? Păi au auzit ei de construcție a unei imagini de club? Continuarea pe blogul lui Adrian Chiriac.

Marți, 22 mai 2012
Petrolul și la toamnă în prima ligă
S-a terminat campionatul. Petrolul, deși a luat bătaie cu  3-0 de la Sportul, va evolua și în noul an competițional în campionatul ligii întâi. Continuarea, pe blogul lui Adrian Chiriac.

Luni, 14 mai 2012

Petrolul s-a salvat de la retrogradare
Cu rezultatul de aseară, 4-0 cu Gaz Metan Mediaș, găzarii s-au salvat matematic de la retrogradare.

Dacă mă uit la declarațiile de dinaintea începerii campionatului, când o cupă europeană era obiectivul Petrolului, și apoi la bucuria pe care am văzut-o/trăit-o aseară pe stadionul Ilie Oană împreună cu jucătorii și suporterii ceva nu se leagă. Ce anume? Continuarea, pe blogul lui Adrian Chiriac.

sâmbătă, 28 aprilie 2012

Diferenţa de mentalitate

Mărturisesc că am fost şocat de odeclaraţie apărută după returul semifinalei Barcelona - Chelsea, desfăşurată marţi. Este vorba despre declaraţia "căpitanului" londonezilor, John Terry, eliminat de turcul Cakir în meciul de pe "Camp Nou".  

"Sunt dezamăgit pentru mine, dar sunt mândru de coechipierii mei. Au luptat şi au reuşit să obţină calificarea chiar dacă au fost în zece. Mi-am cerut scuze coechipierilor şi îmi cer scuze şi în faţa fanilor. Nu sunt un jucător care să fac un fault intenţionat. Am ridicat genunchiul fără să mă gândesc la consecinţe. Oamenii care mă cunosc ca persoană şi ca jucător ştiu că nu aş face aşa ceva intenţionat. Pe moment am fost surprins de decizia arbitrului, dar acum, după ce am revăzut faza, pot spune că eliminarea a fost meritată. Mă bucur că jucătorii rămaşi în teren au luptat. Meritam să ajungem în această finală", a spus Terry (foto - momentul eliminării).
Declaraţia sa extrem de simplă, dar plină de fair-play m-s dus imediat cu gândul la mentalitatea şi declaraţiilor jucătorilor d eprin campionatul nostru, chiar şi în cazul multora dintre străini, pe care am reuşit să-i "convertim". La noi, jucătorii ar fi spus că eliminarea a fost gratuită, că a fost provocat, că de fapt nici nu l-a lovit prea tare sau că se simte vânat de arbitrul respectiv, care l-a mai arbitrat nu ştiu unde, nu ştiu când...
Când am citit declaraţia lui Terry - care, atenţie!, în urma acestei eliminări pierde o finală de Champions League! - mi-am adus aminte de o declaraţie a lui Loţi Boloni, un antrenor pe care eu îl apeciez. Era vremea când încă mă mai uitam la "Procesul etapei" şi invitat în studio, Boloni a fost întrebat de Ioaniţoaia în legătură cu o fază. "Ce a dictat arbitru?", a întrebat Boloni. "Penalty!", a răspuns Ioaniţoaia. "Atunci a fost penalty!", i-a răspuns sec Boloni unui Ioaniţoaia care nu-i venea să-şi creadă urechilor.
Ei, cam asta-i diferenţa de mentalitate între fotbalul românesc şi cel civilizat. Şi poate că de aici pleacă totul!

miercuri, 11 aprilie 2012

Dortmund - Bayern versus Rapid - Vaslui

Dilemă mare pentru iubitorii fotbalului de calitate în această seară, atunci când la o diferenţă destul de mică din punct de vedere temporal se disputau două partide interesante: Borussia Dortmund - Bayern Munchen, în Germania, joc care stabilea titlul actualei ediţii a campionatului, şi Rapid Bucureşti - Sporting Vaslui, manşa secundă a semifinalei Cupei României.
Personal, am ales pentru a vedea alternativ ambele partide. 
În vreme ce transmisia partidei din Germania a început cu o imagine încântătoare a peluzei de pe "Signal Iduna Park", un stadion plin ochi cu peste 80.000 oameni, în Giuleşti, vreo 2-3.000 de femei şi copii asistau la partidă, Rapidul având terenul suspendat după ce s-a aruncat din tribune cu două torţe la meciul cu Dinamo. Din start, partida din Giuleşti avea un uriaş handicap.
În Germania, am văzut fotbal adevărat, cu multe faze bine gândite şi exersate la antrenamente, pe când la noi, cel puţin 3 din cele 5 goluri au venit în urma unor greşeli personale înfiorătoare. La nemţi, în prelungirile de numai două minute, am văzut două bare, la noi, în vreo 6 minute, am văzut circ, Adailton fiind cu greu oprit chiar de coechipierii săi să nu se ia la bătaie cu toată lumea, după ce fusese just eliminat de arbitru.
Şi o vorbă şi despre arbitraj... Knut Kircher, cel care a condus partida de la Dortmund a oferit o adevărată lecţie: discret, dar ferm, a dat curajos un penalty pentru Bayern. De partea cealaltă, Avram, chiar dacă nu a greşit, a provocat destulă nervozitate, dând o grămadă de cartonaşe şi eliminând vreo 3-4 persoane de pe băncile tehnice ale celor două formaţii. Acum, drept este că nu se compară felul în care şi-au văzut de joc nemţii, în comparaţie cu ai noştrii. Cât despre demnitatea cu care bavarezii au acceptat că au pierdut titlul de campioană a Germaniei, în comparaţie cu balcanismul brazilianului Adailton, spre exemplu, sau ţigăneala de pe aproape întreaga durată ajocului din Giuleşti, s-ar putea scrie adevărate studii de specialitate.
În concluzie, o diferenţă foarte mare, chiar dacă victoria Rapidului a venit în urma unui meci mult peste media a ceea ce se joacă în România!


luni, 9 aprilie 2012
Schimbarea Stelei?
După meciul Stelei în care s-a impus cu 4-1 în fața Sportului te gândești că nici nu mai ai ce comenta, Steaua a revenit pe val.

Ei bine eu nu vreau să vorbesc despre rezultat, ci despre felul jocului și al protagoniștilor acestuia.

Am văzut un joc, per ansamblu, mai pragmatic, cu mai multă voință și chiar cu mai multă imaginație, dar, atenție, decât ultimele jocuri ale Stelei și nu așa cum ar trebui să joace o echipă care speră la titlu. Continuarea, aici.

duminică, 1 aprilie 2012
Un meci văzut și altfel
Haideți să vedem împreună un joc al Petrolului, contra FC Brașov, lăsând perspectiva jocului de fotbal propriu-zis la o parte. Mai exact, să vedem ce se petrece înaintea, în pauza și în timpul jocului în, pe lângă dreptunghiul verde?
La acest meci au fost 4.200 spectatori destul de “vocali” care au creat o stare euforică, mai ales după înscrierea primului gol, și care au fost al 12-lea jucător, fără a folosi metafore, contribuind la victoria Petrolului cu 2 – 0.
Dar, așa cum spuneam, să încep cu… începutul.
De cum m-am așezat în tribună am constatat că stația de amplificare pur și simplu urla atât de tare de nici nu înțelegeai ce cântă solistul, bașca mai era și muzică hard-rock ceea ce amplifica senzația de disconfort acustic. Adevărul că este prima dată în acest campionat când se întâmplă acest lucru.
Mascota Petrolului este un lup galben și are rolul de a impulsiona publicul să susțină echipa, de a saluta publicul, de a face fotografii cu doritorii… Dar mascota pe care o are acum echipa de fotbal este doar pentru a da câte un tur al terenului, prin spațiul destinat fotografilor, deci nu prea vizibil, înaintea meciului și în pauză. Dacă managementul clubului a gândit o astfel de mascotă (de altfel, inspirată și plăcută acea costumație de lup cu echipament galben) ar trebui să o facă “activă”, să meargă pe teren și să impulsioneze de acolo, cu gesturi largi, fiecare tribună în parte să ovaționeze echipa, iar în timpul jocului să fie la marginea tribunei pentru aceleași gesturi, iar la sfârșit, împreună cu jucătorii care salută fiecare tribună, să aplaude cu aceleași gesturi largi, să se bucure împreună cu tot stadionul.
Tot legat de organizare aș mai menționa aici faptul că, deși Petrolul are unul din cele mai frumoase imnuri (l-aș pune pe primul loc, la același nivel cu cel al Rapidului, apoi urmând cel al CFR-ului), cu un videoclip frumos și cu afișarea cuvintelor pe ecranele stadionului, se difuzează doar cu câteva minute înaintea începerii partidei și a reprizei a doua. Spectatorii nu știu bine cuvintele și îl cântă timid atunci când este difuzat, dar oare cine îl impiedică pe crainic să difuzeze acest imn la fiecare 10 - 15 minute, cu o oră inainte de fluierul de start al partidei și să impulsioneze spectatorii să-l cânte. Ca să nu mai vorbesc de lipsa totală de implicare din partea crainicului de a stimula spectatorii să ovaționeze echipa favorită, de a crea acea interfață între scandările galeriei și restul spectatorilor. Aici, fără modestie, îi recomand să meargă la un meci al Stelei, să îl audă pe crainicul Gabi Safta în ce fel impulsionează spectatorii să susțină echipa. 
Într-un articol anterior, când făceam o comparație cu organizarea FRF pe Arena Națională, lăudam că pe stadionul Ilie Oană se văd pe ecrane reluările golurilor, ceea ce acum nu se mai întâmplă. Dar am văzut redări live ale spectatorilor din tribune ceea ce parcă, chiar dacă pentru un scurt moment, m-a dus cu gândul la jocurile din alte țări unde aceste transmisii ale tribunelor live sunt normale.Ca să concluzionez, mi-aș dori ca să se creeze un cadru efervescent, de sărbătoare a fotbalui, de susținere a echipei prin cântarea imnului și apoi prin ovaționare… Poate și jocul echipei ar fi altul... 
Și acum să revenim la marginea dreptunghiului verde pe parcursul jocului. Arbitrul de rezervă a fost Teodor Crăciunescu, din Rm. Vâlcea, care a făcut un spectacol hazliu de-a dreptul. La toate fazele care se desfășurau la jumătatea terenului, în partea spre băncile de rezerve, Crăciunescu jr. alerga, se apleca, se oprea brusc ca să reia iar un sprint de un metru, toate acestea întâmplându-se între cele două spații tehnice ale băncilor de rezerve. Era atât de absorbit de joc încât de câteva ori fiecare din cei doi antrenori au depășit spațiile tehnice, ba chiar au și intrat în teren, pentru a da indicații jucătorilor proprii.
Lucrurile care m-au frapat la noul antrenor al Petrolului au fost atât reproșurile aduse brigăzii de arbitrii, care de câteva ori au fost de-a dreptul hilare (și, între noi fie vorba, Răchită – care asta avea ca scop în timpul jocului - a fost cu mult depășit acum de Mulțescu), dar și lipsa incredibilă de fair-play. De exemplu, atunci când a ajuns mingea la el, pe un atac al Brașovului, la 2-0 pentru Petrolul, a șutat-o în partea opusă direcției din care venea jucătorul Brașovului pentru a repune mingea în joc. La vremuri noi, oameni tot… vechi. Că tot vorbeam de fair-play trebuie să remarc galeria echipei oaspete care, deși nu se putea face auzită decât arare ori, a cântat pe tot parcursul partidei.

Să auzim de bine!
Adrian Chiriac

marţi, 27 martie

Un stelist pesimist. Din nou!

Steaua este (iar) fără antrenor. E normal, este finanţator Becali.

Continuă degringolada la cea mai iubită echipă de fotbal din România, de fapt eu i-aş zice degringolada perpetuă.

Am citit astăzi o declaraţie a lui Becali care zicea că “schimbă antrenorii până o să câştige un campionat”. Astfel mă face să cred că am avut dreptate într-un articol anterior în care spuneam că nu prea văd cum o să mai câştige Steaua campionatul, iar eventul nici atât. Repet, nu cu un astfel de management.

Oare ar trebui să credem că e bine că a fost demis Ilie Stan pentru că fotbalul tehnico-tactic pe care-l juca echipa era aproape de curtea şcolii? Dar vine Stoichiţă! Un alt “mare” antrenor. Cum pot fi unii oameni care să-şi terfelească mândria, respectul pentru meseria lor, doar pentru o sumă de bani?! Stau şi mă întreb oare ce or să treacă în CV antrenori precum Lăcătuş, I. Stan, Stoichiţă etc pentru perioada în care au fost la Steaua? Da, cred că ştiu: FUNCŢIA de antrenor principal! Dar nu şi că au fost şi antrenori….

Eram hotărât să scriu despre jocul Stelei din ultimele 3 etape, de organizarea de joc, de bucuria sterilă a suporterilor că s-au întors în templul fotbalului stelist, Ghencea, dar se pare că m-a “scutit” demiterea antrenorului, deoarece acum totul se va schimba. Deşi sunt un mare fan al schimbărilor, pentru a încerca şi altceva în ideea de a fi mai bine, o nouă schimbare la Steaua este absolut de rău augur.

Oare de ce nu mai vine un antrenor cu ştaif? Această întrebare nu şi-o pune “minunatul” manager al clubului… Eram convins că se va ajunge aici, la a reveni antrenori fără personalitate, care au mai fost, din motivul simplu că alţii nu vor să-şi mai rişte CV-urile şi nervii cu un asemenea patron.

Sincer, nu cred că Steaua este capabilă să câştige campionatul. Uitaţi-vă la CFR, la Vaslui, câtă seriozitate în  joc, câtă implicare… Cum să nu fie acolo, sus, în clasament?

Steaua este acolo prin conjunctura crizei de formă prin care trec Dinamo, Rapid şi Otelul. Cât o să-i mai ia până îşi va reveni cu noua schimbare de staf tehnic o să se termine şi acest campionat, cu acelaşi “succes” prea-slăvit, un loc pentru Europa League,  ea, Steaua, câştigătoarea Cupei Campionilor Europeni!

La aşa conducători, aşa vremuri, aşa rezultate!

Să auzim de bine!

Adrian Chiriac

joi, 22 martie

Petrolul, o echipă iubită

Partida de fotbal dintre Petrolul şi Concordia Chiajna a fost prima cu spectatori după lunga perioadă de suspendare. Un meci pierdut dramatic de petrolişti în ultimele minute ale meciului, dar aşa cum v-aţi obişnuit nu intru în amănunte tehnice.

Ceea ce vreau să aduc în discuţie aici este suportul sentimental de care dispune Petrolul din partea fanilor.

Deşi acest meci a fost în timpul săptămânii şi la o oră destul de devreme pentru cei care au serviciu, au fost aproximativ 6.000 spectatori, din care cca 98% suporteri fideli ai Petrolului. De aici denotă ataşamentul prahovenilor pentru echipa din judeţ cu cele mai vechi state în primul eşalon de fotbal al ţării. Aceşti suporteri şi-au făcut simţită prezenţa în fiecare minut al partidei, cântând, ovaţionând, toate acestea presrate şi cu scandări triviale la adresa FRF şi a LPF. M-a impresionat frumuseţea acestor tineri care au putut să demonstreze faptul că se poate susţine o echipă şi fără violenţe şi gesture reprobabile. Şi mai frumos a fost că nu numai ocupanţii peluzei care sunt prin natura poziţionării lor acolo galeria echipei, ci toţi spectatorii au susţinut frenetic fiecare acţiune a găzarilor.

Toate bune şi frumoase până în minutul 86, când oaspeţii au înscris golul prin care au redus din handicap (3-2) şi când au început murmure de nemulţumire pentru lipsa de concentrare a jucătorilor, iar din minutul 90 şi apoi la ultimul gol din prelungiri (3-4) al oaspeţilor au izbucnit cu toţii la adresa jucătorilor, dar mai ales la adresa antrenorului, scandând “demisia” (ceea ce de altfel s-a şi întâmplat).

Când mă întorceam acasă de la acest meci, discutam cu un prieten care critica atitudinea suporterilor, căci de-a lungul partidei, când echipa favorită conducea pe tabelă, au ovaţionat, iar în momentul în care au pierdut meciul, toţi cereau demisia şi înjurau jucatorii. Ei bine, eu consider că este un lucru normal deoarece atât timp cât ai un avantaj, şi încă de două goluri, cu 5 minute înainte de final şi tu pierzi acest joc, ai făcut-o strict doar pe mâna ta. Aici este vorba deopotrivă atât de lipsa de concentrare a jucătorilor, care s-au văzut cu punctele câştigate înainte să se termine partida, dar şi o greşeală tactică a antrenorului (fără a fi eu specialist în fotbal). Cred că antrenorul trebuia să schimbe un atacant cu un mijlocaş defensiv tocmai pentru a conserva acest rezultat, mai ales în momentul în care se făcuse deja 3-2 şi mai erau doar câteva minute până la final.

Închei în ideea că am fost plăcut impresionat de susţinerea suporterilor pe parcursul întregii partide, semn că cei din conducerea echipei trebuie să pună umărul in corpore să vedem Petrolul şi la anul tot în primul eşalon.

Să auzim de bine!

Adrian Chiriac

miercuri 14 martie

Pe drumuri din Ardeal...

Am fost zilele trecute prin zone cu maghiari peste limita medie a ţării, şi anume Satu Mare, Bihor şi Harghita, judeţe unde UDMR-ul primeşte multe voturi.

Pe lângă peisajele de o rară frumuseţe, vorbesc aici de pasul Prislop din Munţii Maramureşului prin care treci ca să ajungi apoi pe Valea Vişeului pentru a-ţi continua drumul spre Sighetul Marmaţiei din care ieşi prin Valea Izei - Săpânţa spre Satu Mare şi apoi, admirând gospodăriile bihorene de pe marginea drumului, să ajungi la Oradea, cât şi despre zona de o frumuseţe atât de sălbatică dintre Sovata - Praid şi Borzont – Gheorghieni, unde căprioarele sunt parte a peisajului, am întâlnit nişte drumuri de-a dreptul revoltătoare pentru anul 2012 (vorbesc aici despre orice drum cu excepţia celor Naţional - Europene care au fost făcute de "gura" Europei).

Din capul locului vreau să precizez foarte clar că maghiarii sunt oameni primitori, deschişi chiar dacă nu eşti de aceeaşi etnie ca ei. Poveşti auzite şi de mine cum că ar trata cu dispreţ pe români sunt fie pure speculaţii, fie excepţii care confirmă regula. Discuţiile pe temele economice legate de aceste zone au plecat întotdeauna de la faptul că, deşi reprezentanţii lor, recte UDMR, sunt prezenţi de cca 20 ani la conducerea ţării, niciodată nu au făcut (mai) nimic pentru dezvoltarea economică sau a infrastructurii. Ba chiar atunci când la conducerea nu mai ştiu cărui minister s-a aflat un ministru PSD s-au reabilitat mai multe drumuri decât atunci când a fost un UDMR-ist.

UDMR-ul a jucat mereu pe cartea mult mai populistă şi mai vizibilă a instituirii sub diverse aspecte a limbii maghiare în diferite forme locale de conducere şi în şcoli. Dar deja la aceste alegeri care vor veni, eu zic că vor pierde teren deoarece cetăţenii de etnie maghiară nu sunt încântaţi mai mult de aceste aspecte decât de aspectele practice, adică prin lipsa infrastructurii vin puţini turişti unguri care sunt încântaţi atât de frumuseţea zonelor româneşti dar şi de faptul că pot comunica uşor cu gazdele din aceste zone, de faptul că nu pot dezvolta afaceri de mare anvergură la care ar fi fost ajutaţi de "fraţii" din Ungaria deoarece aici ar fi mâna de lucru mai ieftină.

Vorbeam cu un inginer auto din Harghita, care a terminat recent la facultatea din Braşov, şi care îmi spunea că şi dacă ar fi fost facultatea cu predare în maghiară tot în româneşte ar fi ales să studieze deoarece toate prospectele la piesele pe care le comandă în service-ul în care lucrează vin în limba română, pentru orice probleme care-l depăşesc apelează la firme de specialitate din Bucureşti sau Braşov, etc. Chiar am dezbătut cu el ideea pe care o vrea UDMR-ul de a se institui predarea în maghiară Facultatea de Medicină de la Tg. Mureş şi chiar mă asigura că este strict ceva politic, populist, deoarece studenţii vor învăţa din tratate româneşti, franţuzeşti, englezeşti şi doar se vor încurca teribil în denumiri pentru că vor pratica această meserie în Romania şi chiar dacă vor profesa, să zicem, în Harghita sau Covasna rezidenţiatele sau controalele care vor veni la locul lor de muncă se vor face de către statul român, implicit în româneşte. Am constatat că prin experienţa politică pe care au căpătat-o cetăţenii votanţi ai României deja se ajunge uşor-uşor la votul prin care se urmăreşte ca cel pe care vrei să îl votezi te poate ajuta în vreun fel, local sau naţional, să trăieşti mai bine. Mai exact, să votezi de exemplu un primar dintr-un partid care crezi că va ajunge la guvernare şi astfel să şti că poate să atragă fonduri pentru dezvoltarea urbei în care locuieşti.

Rămâne de văzut în câteva luni dacă UDMR-ul va avea din nou câştig de cauză în faţa propriilor electori cu populistul program "limba maghiară", dar fără efecte economice palpabile în viaţa etnicilor maghiari.

Să auzim de bine!

Adrian Chiriac

miercuri, 7 martie 2012

Gânduri de stelist...

Steaua, FC Steaua de azi.... numai decepţii, nimic de admirat! Vorbesc de Steaua lui Becali. O ruină din imaginea pe care a avut-o cel mai iubit club de fotbal din România. Aştern aceste gânduri datorită unei întâmplări petrecută în capul meu, un gând de care m-am speriat foarte tare: să-mi doresc să piardă Steaua toate meciurile, poate astfel va renunţa şi Becali.

Pur şi simplu simbolul nostru fotbalistic  este invadat de un grandoman fără cultură, dar mai ales fără ştiinţă de management. Atunci când a venit acest om la frâiele clubului, deşi nu am privit-o cu ochi buni, am considerat că, în conjunctura din acel moment, era răul cel mai puţin rău. Dar m-am înşelat amarnic. Este un conducător care nu tratează Steaua nici măcar ca afacere, ci doar ca un exerciţiu de imagine megalomană cu care, culmea bunului simţ, se şi mândreşte. Mă sperie gândul că mi-aş dori să piardă echipa mea favorită în faţa rivalilor, adică să-şi facă rău singură, doar pentru a elimina un rău intern. Oare ce îţi mai poţi dori de la o echipă aflată într-o degringoladă perpetuă şi care are antrenori fără personalitate? Mă uit la un anumit tip de antrenori care spun că Steaua "nu se poate refuza", dar care "uită" să precizeze care este fişa postului lor sub patronajul lui Becali. Ba chiar sunt mândri că au antrenat pe Steaua!

În curând, după ce s-o jena, într-un final, şi Ilie Stan, oare cine va mai vrea să vină să antreneze aici? Ştiu, mai sunt destui "fomişti" care stau la pândă să le sune telefonul de la Becali, dar performanţa pe care o aşteptăm cu toţii când va veni? Cumva... niciodată?! Atât timp cât va fi "păstorită" de acest om...

Ştiu că ne gândim toţi că dacă ar pleca Becali, ţinând cont şi de criza actuala, oare cine va veni să investească? Vorbim de sume mari pentru buna funcţionare a unui astfel de club, dar sunt convins că sunt mulţi interesaţi să deţină acest club. Eu am o propunere privind o posibilă formă de administrare a clubului: să se emită acţiuni, într-un număr atât de mare încât să se asigure valoarea unui buget sustenabil participării într-un an competiţional la cel mai înalt nivel, în valoare de 100 lei sau 500 lei, care să se pună în vânzare tuturor suporterilor, fără nici o restricţie, iar conducerea clubului să fie asigurată prin vot simplu. Astfel, oamenii cu bani vor achiziţiona acţiuni creându-şi un procent majoritar sau nu pentru vot.Înaintea votului două-trei echipe de management (care să includă tot staff-ul, de la preşedinte la antrenor) îşi vor prezenta propunerile de management pe următorul an pentru club. Acţionarii vor vota în funcţie de câte acţiuni are fiecare şi cei care vor avea cele mai multe voturi vor conduce pentru acel mandat Steaua. La următoarea candidatură se vor aduce la cunoştinţă realizările, chiar profitul adus faţă de bugetul iniţial, performanţele echipei, etc. Dacă aş mai trăi să văd acest vis devenit realitate...

La ceea ce este astăzi Steaua, mă duc la meciuri cu inima strânsă, pentru că ştiu că nu pot să văd spectacol, fotbal, dăruire... Am urmărit că până şi jucătorilor le e teamă să vorbească şi de fotbal, doar ca nu cumva să le interpreteze patronul în vreun mod tendenţios cuvintele. Atâta debandadă este la această echipă, atâta lipsă de continuitate, încât te uiţi cu groază cum palmaresul echipei rămâne undeva, în istorie...

Sunt un suporter al Stelei, dar nu al Stelei de acum! Nu, dragostea mea nu va muri niciodată, dar consider de cuviinţă să o pun la "hibernat" în aşteptarea unor vremuri "normale" pentru Steaua! Eu consider că nu o abandonez pentru că este într-o situaţie voită şi pentru că nici nu pot ajuta în vreun fel la remedierea acesteia. Vom mai avea vreodată ocazia să ne bucurăm măcar de un titlu, nu mai zic de vreun event? Speranţa moare ultima!

Să auzim de bine!

Adrian Chiriac

luni, 5 martie 2012

Meci fără suporteri...

Este vorba de partida de duminică a Petrolului Ploieşti în compania lui FC Vaslui. De fapt, titlul este într-o oarecare măsură inexact pentru că acest meci a avut un număr de 1.330 spectatoare şi spectatori de maximum 14 ani.

Tocmai despre prezenţa acestui tip de spectatori vă propun să discutăm astăzi... Este mai bine cu spectatoare şi copii, dar fără trivialităţi, sau este mai bine cu vacarmul suporterilor cu "acte-n regulă", dar care întotdeauna se "acompaniază" de injurii, obscenităţi şi, câteodată, chiar de acte de violenţă?

Acest meci mi-a plăcut! Nu vorbesc de fotbal, de rezultat, pentru că acesta era previzibil, aşa cum este - din păcate - şi ora de disputare a meciurilor Petrolului în anul competiţional 2012 - 2013, ci de euforia fetelor în susţinerea echipei prahovene. Aclamaţiile tribunei erau neorganizate, stridente, puerile, la orice fel de fază de posesie a mingii de către echipierii petrolişti şi dădeau acel imbold specific tinereţii - dar cu doza sa de naivitate - care apreciează orice fel de efort, care susţin echipa necondiţionat şi cu o bucurie nedisimulată. Aceste manifestări au avut loc pe toată perioada partidei, fără trivialităţi, fără atacuri la persoană şi fără "demisii" după rezultatul dezastruos de la final. Oare aceste suporteriţe nu ar veni şi la un meci cu accesul neristricţionat? Cu siguranţă că da, pentru că aşa cum au fost prezente duminică seara la această partidă ar fi putut veni şi la altele, dar bineînţeles că atunci ar fi trebuit să se complacă în cloaca verbală creată de către - nu-i aşa? -  adevăraţii "bărbaţi".

Fără discuţie că un meci de fotbal, în special, şi orice manifestare sportivă, în general, fără spectatori nu poate fi numit sport. Am văzut tribune goale care "urlau" de linişte. Am văzut fotbalişti care nu ştiau încotro să-şi îndrepte mulţumirile pentru susţinerea suporterilor. Am văzut un meci care nu şi-a atins scopul pentru care s-a jucat - spectacol fotbalistic. Dar am avut o linişte sufletească dată de lipsa trivialităţilor. Probabil că în viaţa asta nu o să înţeleg de ce trebuie neapărat să înjur pe un fotbalist, antrenor sau arbitru ca să mă simt suporter? Măcar dacă aş şti că făcând acest lucru, "înpricinatul" va face ceva mai bine, să ştiu că l-ar impulsiona. Dar aceste trivialităţi vin doar din nevoia oamenilor din societatea noastră de refulare. Atunci înseamnă că avem o societate care nu este conformă cu aşteptările tuturor membrilor ei şi a trebuit să inventăm fotbalul ca să se poată "răcori" nişte indivizi. 

Să revin la meciul de duminică... Frenezia dată de această tipologie de suporteri a fost admirabilă. Dar chiar şi aşa trebuie să recunosc că lipsa tribunelor pline, a vacarmului şi scandărilor de susţinere a echipei favorite a lipsit partida de însufleţire, de patima microbiştilor, de senzaţia de suporter, de ideea de spectacol fotbalistic. Poate şi de un rezultat mai bun...

Pentru a nu se mai repeta incidente de genul celor care au dus la închiderea porţilor pe acest stadion, cred că cea mai bună variantă este cea care se aplică în Anglia, şi anume sancţionarea suporterilor agresivi cu o amendă foarte mare. Dar oare cine să aplice această sancţiune, atât timp cât mai la îndemână este bătaia... Că tot vorbeam într-un articol anterior de organizare.... Domnilor de la Arena Naţionala, ar fi bine să învăţaţi de la Ploieşti câte ceva despre organizare... Prezentările ambelor echipe au fost însoţite de fotografii, s-au văzut reluările golurilor pe ecrane şi s-a prezentat frumosul imn al Petroului, cu tot cu videoclip.

Să auzim de bine!

Adrian Chiriac

vineri, 2 martie 2012
Mediocritate marca FRF

Am fost miercuri seară la meciul România - Uruguay, pe Arena Naţională.

Nu vreau să vorbesc despre joc în sine deoarece sunt destui oameni de fotbal care sunt mult mai pricepuţi ca mine.

În schimb, o asemenea mediocritate în organizarea unui meci de fotbal, fie el şi amical, este ceva ce spune totul despre angajaţii FRF şi, mai ales, despre conducerea acestui for, în speţă, Mircea Sandu. Deşi jucam cu cea de-a patra echipă din lume, cu jucători de notorietate, n-am avut parte de fotografiile lor pe ecranele gigant atunci când se făcea prezentarea echipei Uruguay-ului. Trecem peste acest amănunt găsind circumstanţe atenuante că nu s-au găsit fotografii pe net cu toţi jucătorii, deşi se ştie de ceva vreme de acest amical şi se puteau cere acestea de la federaţia de specialitate a acestei ţări. Dar faptul că nici măcar jucătorii noştri să nu fie prezentaţi cu fotografie, mai ales că am avut şi jucători noi în primul "11", pe care microbiştii nu i-au văzut prea des la faţă, este revoltător. De asemenea, îmi amintesc că în momentul inaugurării stadionului se făcea tam-tam că pe aceste ecrane se vor prezenta imagini cu echipele combatante de la începutul meciului (lucru care de altfel s-a întamplat la Steaua - Rapid), dar - culmea - la jocul reprezentativei ţării noastre nu s-a întâmplat acest lucru, pe un stadion construit în principal tocmai pentru a găzdui aceste meciuri ale echipei naţionale. Să nu mai vorbesc de faptul că prezentatorii stadionului s-au încurcat în prezentarea echipei oaspete şi că numele afişate pe ecrane nu au fost nicidecum în sicron cu cele rostite de crainici. Oare mai ne miră o astfel de organizare cu un asemenea conducător pe care îl are FRF? Dacă şi după 20 ani de la evenimentele din 1989 fotbalul nostru mai înseamnă tot aranjamente de culise de toate felurile se "datorează" doar unui preşedinte de federaţie care nu numai că tolerează astfel de practici, ci le şi protejează sub ideea "respect football". Aşa preşedinte, aşa fotbal, aşa respect!

Nu închei fără a vă semnala câteva aspecte legate de "Arena Naţională" (care pentru noi, că suntem români, se numeşte "National Arena"), stadion care a costat peste 200 milioane euro şi care are câteva probleme inimaginabile pentru alte stadioane mult mai ieftine, dar construite în Germania, Olanda, Anglia... Intrările pe la porţile stadionului, unde sunt turnicheţii, sunt deservite de 3 (trei) intrări pentru două sectoare, ceea ce creează de fiecare dată o aglomeraţie şi o întârziere foarte mare la pătrunderea în stadion (nu mă refer aici şi la percheziţia corporală). În momentul în care urci treptele pentru a accede la locurile pe care le-ai achiziţionat, la nivelul 2 sau 3, accesul se face pe o scară cu o lăţime pentru maximum 3 oameni. În momentul terminării meciului se creează o înghesuială teribilă deoarece ies toţi spectatorii acelui sector odată. Spre surprinderea tuturor celor care au fost la acest meci (ca şi la Steaua - Rapid, de exemplu) am constatat că acoperişul stadionului, deşi nu a mai fost nici furtună, nici crivăţ, nu era pus în funcţiune. Da, acel acoperiş care deşi nu era în proiectul iniţial a fost adăugat ulterior pentru suma derizorie (atunci când este din bani publici) de 25 milioane de euro.

În momentul în care îţi cumperi bilet la un meci pe acest stadion trebuie să te informezi dacă locurile tale se află acolo unde se îmbină părţile din acoperiş, pentru că astfel poţi să ai "norocul" unui supliment: să te plouă! Şi cum nu ai voie să intri cu umbrelă... Mare noroc spectatorii de la acest meci că nu au fost ocupate toate locurile şi s-au putut replia spre locuri mai... "uscate".

Şi o ultimă observaţie - la un stadion dat în folosinţă de câteva luni, ultramodern, nu curge apa la toalete... Din economie? Din cauza... secetei?

Să auzim de bine!

Adrian Chiriac

duminică, 19 februarie 2012

Răspunderea ministerială să fie o parte din salvarea României de la corupţie?

Chiar dacă titlul este cumva populist, eu zic că această răspundere ministerială este un pas impotant pentru responsabilizarea clasei politice.

Aşa cum suntem noi, românii, învăţaţi să ascultam doar de bici, doar prin impunerea unei legi putem să achiesăm spre corectitudine.

Chiar dacă legea este făcută să fie respectată doar de cei "de jos", de la talpa ţării, totuşi, măcar de gura mediei, tot se mai face câte un tam-tam şi pentru peştii cei mari.

Să revin la subiect! Prin răspundere ministerială eu înţeleg că se răspunde sub formă penală de toate acţiunile dispuse/ordonate (adică acolo unde se dă cu instrumentul de scris pe un document oficial) de către un ministru, secretar de stat, prefect, etc până la primar şi secretar de primărie. Chiar dacă în faţa unei astfel de legi, în principiu, nu răspund cei aflaţi la putere, totuşi prin descoperirea în media a unor diverse inadvertenţe sau chiar a unor delicte se poate sesiza sau autosesiza orice procuror. Este o bază de plecare. Este un bun început pentru politicieni de a lua lucrurile de la mediatizatul "punct zero", pentru că ştiu că vor sta cu sabia deasupra capului fie prin intervenţia societăţii civile, fie în momentul în care vor cădea de la putere şi vor fi controlaţi de "ceilalţi".

Vă închipuiţi că la o prescriere de minim 5 ani a eventualei fraude orice politician se va gândi de 10 ori înainte să semneze o licitaţie, un contract cu bani publici, etc, pentru că din 4 în 4 ani vor fi alegeri şi, de cele mai multe ori, cu schimbare de culoare politică la putere. În momentul în care o astfel de lege va fi promulgată eu sunt convins că lucrurile în domeniul public vor intra pe un făgaş normal, atunci vom avea de la autostrăzi până la deszăpeziri eficiente şi ieftine. Prin această lege orice om politic aflat la conducerea unei instituţii de stat va controla perioada şi calitatea lucrării pentru care răspunde prin semnătura dată pe un contract. Acum, o mână se spală pe alta. Îmi vine în minte exemplul cel mai recent: deszăpezirea! Aţi văzut dvs vreun primar care a dat vreo amendă pentru că firma subcontractantă nu şi-a făcut treaba conform contractului? Eu nu... De ce? Pentru că dacă ar face-o şi-ar da singur peste mână, pentru că tot acelaşi primar a semnat contractul în care firma respectivă fie avea utilaje (fictive) suficiente şi eficiente, fie un preţ mare care permitea o deszăpezire rapidă şi eficientă.

Aşa că aştept cu nerăbdare ca vreun politician să propună o lege a răspunderii ministeriale! Oare mi-o fi suficientă viaţa asta?

Adrian Chiriac

vineri, 17 februarie 2012

Spiritul civic în... democraţie!

Când văd la televizor că noii, cetăţeni ai noii patrii România, care orânduiesc noua democraţie capitalistă, nu ies să-şi facă un minim de deszăpezire în faţa casei sau blocului, prin locul prin care calcă măreaţa lor talpă, de altfel, zic că asta se întâmplă doar la ei, doar acolo unde media cauta "senzaţionalul".

Dar iată că m-am lovit de o situaţie similară chiar aici, în frumoasa noastră urbe.

După această ninsoare, de care nu mi-a mai fost dat să văd de când eram june-prim, a rămas... zăpada! Pentru a ajunge în faţa blocului, accesul se face pe o alee care este asfaltată... atunci când nu este înzăpezită, dar - minune! - a nins şi nu se mai poate circula pe asfalt. Partea interesantă începe abia când un vecin (onor lui!) a găsit un tractor cu plug pentru îndepărtarea zăpezii. Cu dezlegarea noastră, a majorităţii locatarilor din bloc, s-a dus omul cu bănuţii în mână să îl roage pe şoferul tractorului, om în etate de altfel, să vină să rezolve scurta şi pitoreasca alee, adică să o facă practicabilă. Ei bine, şoferul cu ceva experienţă în acţiunile de deszăpezire l-a refuzat ferm pe motiv că este sătul de certuri cu locatarii caselor de pe străzi cărora le ridică zăpada în faţa porţii.

Stai şi te minunezi ce e şi cu tradiţionalul "Gică-contra" al românaşilor noştri. Carevasăzică, mai bine nu scoatem maşinile din curţi sau ieşim prin zăpada până la genunchi decât să dăm puţin la lopată pentru a se circula civilizat.

În aceeaşi notă, mă întreb de ce oare cei care-şi curăţă zăpada din faţa curţii/blocului nu depozitează zăpada în grămezi, pe marginea drumului sau pe rigole şi preferă, deşi operaţiunea fizică este aceeaşi, să arunce zăpada pe şosea pentru ca mai apoi, într-o fină ironie, aceasta să fie aruncată în locul din care a fost curăţată de utilajele de deszăpezire.

Aceste pilde arată cam în ce stadiu ne aflăm ca şi comunitate, care tocmai în astfel de momente ar fi trebuit să-şi unească forţele pentru ca tot noi toţi să fim cei care să ne facem viaţa mai uşoară, mai frumoasă, să ne bucurăm de acest anotimp cu frumuseţile sale hibernale. Oare de ce ne aducem aminte de spiritul civic doar în cazul unor calamităţi? Oare pentru că, dacă nu ne mai obligă nimeni, ni s-a urcat democraţia la cap?

Suntem cu toţii stăpâniţi de un soi de răutate faţă de vecinul, colegul de şcoala sau de serviciu, mai ales dacă aceştia sunt altfel decât noi, în bine sau rău, şi vrem să îi depăşim, să le arătăm că noi suntem mai buni. Până la urmă, această competiţie nu este ceva rău, dar numai dacă o facem având vreme să ne bucurăm de viaţă, de frumuseţea oamenilor din jurul nostru, de natură, de ceea ce înseamna frumos şi bun. Altfel, viaţa trece şi ajungem la vârsta senectuţii şi privim cu  regret în urmă că am fost ocupaţi cu nimicuri şi a trecut viaţa pe lângă noi.

Haideţi să ne bucurăm de viaţă!
Adrian Chiriac

vineri, 20 ianuarie 2012

Poliţiştii de frontieră şi... corectitudinea!

Un bun prieten, cititor fidel al acestui blog, mi-a transmis un material de opinie interesant, pe care am hotărât să-l public aici, chiar dacă nu este legat de sport şi nici de Câmpina. De altfel, voi încerca să lărgesc aria "opiniilor". Adică, voi scrie diverse opinii şi despre alte subiecte decât sport sau Câmpina. iar dacă dintre voi, cititorii acestui blog, sunt persoane interesate să-şi expună aici opiniile, le voi publica, singura condiţie fiind de a menţine buna cuviinţă. Iată materialul prietenului meu:

Am fost zilele astea pe un drum care şerpuia, printre vii şi ogoare arate, paralel cu graniţa noastră cu Republica Moldova. În judeţul Galaţi, mai exact.

Din loc în loc, preţ de vreo 10 - 20 km, stau pentru control rutier câte un echipaj al Poliţiei de Frontieră să descopere ţigările de contrabandă de parcă hoţii trec ziua în amiaza mare cu TIR-ul fix prin faţa lor.

Mergând pe acest drum, în timp ce admiram zburătoarele sălbatice de pe gheaţa lacurilor formate în lunca Prutului, mă opreşte un astfel de echipaj. Toate bune şi frumoase, se recomandă agentul respectiv, îi înmânez cartea de identitate şi mă roagă frumos să-i deschid portbagajul. În condiţiile în care conduc o Fiesta, maşină de mic litraj, mă gâdilă un zâmbet pe buze... Oare ce captură s-o fi gândind că găseşte?!

Îi deschid omului legii portbagajul, gol, normal. Lângă portbagaj apare colegul agentului care m-a oprit, fără să se recomande şi fără chipiu, care solicita, autoritar, că vrea să vadă şi roata de rezervă (de obicei prin acest loc din portbagaj se face micul trafic de frontieră). Lăsând la o parte apostrofările mele că până nu se recomandă şi nu se echipează regulamentar nu are ce căuta acolo, m-a frapat replica unuia dintre cei doi agenţi: "Dacă nu vă controlam, ziceaţi că nu ne facem datoria". Reflectând apoi, pe drumul de întoarcere către casă, că şi din cauza unor astfel de "bugetari" a ajuns ţara asta la un aşa mare deficit. Oare pe ce gândire s-or fi înfiinţat aceste posturi în care sunt plătiţi câţiva zeci de oameni în fiecare judeţ riveran frontierei, plus consumurile maşinilor din dotare? Să zicem că eu eram un contrabandist şi mă prindeau. Ştiţi câte cartuşe de ţigări ar încăpea în acel locaş? Circa 8 cartuşe! Oare în asta constă combaterea crimei organizate?

Asta este România! Cei care fură cu TIR-ul sunt lăsaţi în pace pentru că sunt în cârdăşie, iar pe cei cu furatul "ou-lui" îi arestează cu tam-tam mediatic, cum că ce vigilenţi sunt ei, cei care ne păzesc ţara de criminali.

Am mers de-a lungul graniţei României cu Republica Moldova, de la Rădăuţi - Prut , Socola - Iaşi, Răducăneni, Huşi, Oancea şi până la Galaţi şi am oprit de fiecare dată şi întrebam localnicii ce lucrau proprietarii celor mai frumoase vile din aceste localităţi?! Da, aşa este, sunt "grăniceri"! Nu are rost să vă întrebaţi de ce nu s-a sesizat nimeni pentru că, nu-i aşa, "peştele de la cap se-mpute"! 

Oare când o să putem avea şi noi o ţară normală? E o întrebare retorică…
Adrian Chiriac
 

joi, 29 decembrie
Cât de buni arbitri ar fi fost Crăciunescu şi Porumboiu cu atâtea televiziuni sportive pe cap?!

În general, nu prea mă uit la emisiunile posturilor TV sportive unde este disecat arbitrajul. M-am convins de pe vremea când „Procesul etapei” nu ajunsese la fază de... recurs şi trebuia ca arbitru să „cotizezi” pentru a putea intra telefonic în direct să dai un drept la replică. Dar asta este o altă poveste...

Astăzi, întâmplător, am văzut o emisiune la GSP TV, unde se dezbătea propunerea clubului Steaua de a aduce arbitri străini. După părerea mea, o inepţie! Printre alţii, telefonic, a intervenit şi Adrian Porumboiu, actualul patron al formaţiei Sporting Vaslui şi fost reputat arbitru FIFA. Ascultând discuţia respectivă, mi-a venit în minte o întrebare: cât de buni arbitri ar fi fost Crăciunescu şi Porumboiu cu atâtea televiziuni sportive pe cap? Nu ştiu dacă am un răspuns propriu-zis, aşa că vă invit să vă spuneţi părerea!

Am, totuşi, câteva consideraţii, mai ales pentru cei care i-au văzut arbitrând „live” pe cei doi... Categoric, Ion Crăciunescu şi Adrian Porumboiu rămân doi arbitri de foarte mare valoare ai fotbalului românesc. Dar, văzând cum sunt puşi astăzi la zid - din păcate, de multe ori, pe merit - arbitrii după o serie de meciuri din campionatul intern, tare aş fi fost curios să fi putut vedea atâtea televiziuni de sport, cu numeroase emisiuni de profil după – spre exemplu – finala Cupei României din 1995, Rapid – Petrolul. Şi Crăciunescu, şi Porumboiu au destule meciuri pe conştiinţă, chiar dacă şi-au păstrat o imagine bună şi un renume nepătat (aici, eu unul, mai am unele semne de întrebare). Şi tare curios aş fi fost să-i văd pe Crăciunescu, pe Porumboiu făcând turul televiziunilor şi încercând să convingă ziariştii – din păcate, de multe ori slab pregătiţi din punct de vedere al regulamentului şi, mai ales, a ceea ce înseamnă activitatea de arbitraj – că ei au văzut sau au simţit mult mai bine din teren o fază pe care în studio o poţi revedea de zeci de ori, din mai multe unghiuri, la diverse viteze şi, poate cel mai important, fără încărcătura psihică a momentului respectiv.

Sigur, întrebările mele sunt retorice şi nu vom afla niciodată vreun răspuns, dar, poate, merită să ne imaginăm... Şi atunci, poate şi Crăciunescu, şi Porumboiu vor avea un alt ton atunci când vorbesc despre activitatea care – până la urmă – i-a făcut celebrii!

duminică, 27 noiembrie
Se strânge laţul...

"Se strânge laţul, Miroane!" - i-a spus regretatul profesor Traian Tomescu celebrului - şi puternicului, la acel moment - Miron Cozma într-o emisiune de televiziune, pe vremea când "Procesul etapei" nu ajunsese la faza de... recurs. Această vorbă, intrată în folclorul fotbalului autohton, pare se potrivi din ce în ce mai bine preşedintelui AJF-ului prahovean, "Don Lică". S-au adunat tot mai multe nereguli, tot mai mulţi nemulţumiţi, nivelul fotbalului judeţean a scăzut foarte mult, violenţele şi faptele reprobabile au crescut în număr şi intensitate... La toate acestea se adaugă controlul inspectorilor de la ANAF şi de la Garda Financiară, care au descoperit deja multe nereguli la forul păstorit de "Don Lică".
A venit şi o gură de oxigen pentru "Don Lică". După ce Crăciunescu i-a spus verde în faţă că nu îl mai delega ca observator de arbitri la nici un meci, "Don Lică" s-a repliat rapid şi după vreo lună de pauză, a debutat în ultima etapă a Ligii a II-a, ca observator de joc la meciul Dunărea Galaţi - FCM Bacău.  Ar putea fi ultima gură de oxigen pe care o primeşte în plan fotbalistic, pentru că se strânge laţul din ce în ce mai tare...
PS - Pentru cei care nu ştiu sau nu îşi mai aduc aminte, la puţin timp după acel moment televizat Miron Cozma avea să fie arestat, condamnat şi va petrece câţiva ani buni în spatele gratiilor.


vineri, 11 noiembrie 2011
De ce nu pot fi arbitrii prahoveni solidari?

După ultimul incident din fotbalul patronat de „Don Lică”, mai mulţi arbitri au reacţionat împotriva actelor de violenţă tot mai dese la care sunt supuşi. Reamintesc, la partida CS Brazi Negoieşti – CS Şirna, din turul al treilea al fazei judeţene a Cupei României, scor final 1-2, brigada condusă de Emil Mateescu a trecut prin momente extrem de delicate, fiind agresată inclusiv din punct de vedere fizic.

Ei bine, în urma acestui incident, mai mulţi arbitri au reacţionat vehement. Este evident că ceea ce s-a întâmplat la Negoieşti nu are caracter de excepţie. Mai mulţi arbitri mi-au confirmat că este unul dintre locurile unde se arbitrează cel mai greu – nu există nici un fel de securitate asigurată arbitrilor şi trebuie să te „orientezi” foarte bine pentru a pleca fără probleme. Dar Negoieşti nu este, din păcate, singurul exemplu de acest gen din peisajul fotbalistic prahovean. Ba chiar un arbitru mai curajos a propus boicotarea partidelor echipelor care provoacă o stare de anormalitate pentru desfăşurarea firească a unui meci de fotbal.

Ar fi un lucru extraordinar! Din păcate, acest lucru nu se poate întâmpla atâta vreme cât există arbitri dispuşi să arbitreze chiar şi mai multe jocuri pe etapă când mai sunt diverse greve (se pot da destule exemple, multe chiar recente). Şi nu se poate realiza atâta vreme cât vor exista arbitri coborâţi parcă din filmul „Toţi oamenii preşedintelui”. Ce-i face pe unii dintre ei să fie atât de obedienţi? Poate dorinţa de a-şi asigura „spatele”, poate dorinţa de a „ciuguli” mai mult decât colegii săi, poate câte puţin din fiecare sau poate mai sunt şi alte motive, ştiute ori neştiute...

Şi ar mai fi fost o posibilitate. Nu s-ar fi ajuns la toate acestea dacă onor „Don Lică” ar fi acţionat atunci când trebuia. Adică, trebuiau luate măsuri foarte dure încă de la primele incidente. Fără acestea, el ar putea fi învinuit cu uşurinţă de favorizarea „infractorilor” prin măsurile mult prea blânde, reduse substanţial la comisia de apel. Pot fi două explicaţii: ori este incompetent sau tendenţios – şi ar trebui să plece; ori este prost – dar parcă prost nu e...

Şi ar mai fi un lucru – aş fi fost mult mai încântat să sprijin orice acţiune de acest gen a arbitrilor prahoveni dacă aceasta ar fi venit atunci când Silviu Crângaşu a înjurat public un arbitru! Dacă atunci, marea majroitatrea a arbitrilor au tăcut, dacă la numeroasele violenţe au tăcut, acum s-ar putea să fie prea târziu să li se mai alăture cineva în demersul lor, chiar dacă acesta este unul perfect îndreptăţit într-o lume normală.



joi, 3 noiembrie 2011
Unde cred eu că greşesc Vidan şi Nica

În ultima vreme, după schimbarea conducerii CCA, în Gazeta Sporturilor au apărut două materiale „incendiare”, cu titluri sforăitoare, în ambele cazuri fiind vorba de interviuri cu doi arbitri asistenţi de pe lista FIFA – Adrian Vidan şi Cristian Nica.

Pentru mine nu au fost lucruri noi, fiind doar o confirmare a unor lucruri pe care le ştiam. Dar unde cred eu că greşesc cei doi apreciaţi arbitri asistenţi?

Consider că momentul ales de cei doi nu este onorant pentru ei. În momentul în care se schimbă conducerea unei instituţii, fie ea şi CCA, nu cumva ieşirea la rampă a celor doi poate fi considerată ca oportunistă? Onorabil era să vorbească atunci sau să tacă... pe vecie. Cui foloseşte această tevatură?

În plus, nu este nimic nou în practica prezentată de cei doi asistenţi. Chiar în precedentul mandat de preşedinte CCA al lui Ion Crăciunescu s-au întâmplat lucruri asemănătoare şi mult mai la vedere. În septembrie 2004, Crăciunescu decidea schimbarea lui Sorin Corpodean de la un meci internaţional şi înlocuirea sa cu Ionică Serea. Era vorba de partida Amica Wronki – Ventspils, în primul tur al Cupei UEFA. Crăciunescu a argumentat la momentul respectiv că Sorin Corpodean este „ieşit din formă”! Câtă asemănare între ce spunea Crăciunescu atunci şi ce i-au spus Costică-Suceava sau Avram lui Nica ori lui Vidan! Şi este doar un episod, toate „guvernările” care au trecut prin fruntea CCA având destule astfel de momente.

Ce ar fi trebuit să facă Sorin Corpodean? La schimbarea lui Ion Crăciunescu nu a ieşit să îşi desfiinţeze public fostul şef, poate şi pentru că în oamenii căzuţi este bine să nu mai dai.

Repet, cred că nu era momentul unor astfel de ieşiri publice şi aş încheia cu o întrebare: ce vor face Vidan şi Nica dacă atunci când ei încă vor mai fi în activitate, Costică-Suceava, poate chiar şi Vasile Avram, vor reveni în CCA?


miercuri, 2 noiembrie 2011
Avem un stadion. Ce facem acum cu el?!

Despre noul stadion „Ilie Oană” din Ploieşti s-a scris numai la superlativ în cele mai bine de 5 săptămâni de la inaugurarea sa. Am fost de trei ori la meciuri pe noua arenă şi trebuie să recunosc că mi-a plăcut – atmosferă frumoasă, nocturnă impecabilă, tribunele aproape de teren, aproape totul concură spre o arenă tipic britanică, aşa cum se spune că ar fi fost sursa de inspiraţie a arenei care şi-a căpătat repede supranumele de „OZN”.

Toate bune şi frumoase, după ce s-au cheltuit vreo 15 milioane de euro din banii publici ai ploieştenilor.

Ce facem acum cu arena? Şi adresez această întrebare, la puţin timp după ce Comisia de Disciplină a LPF a hotărât suspendarea pentru şase etape a stadionului. Practic, Petrolul va juca tot aici, dar fără spectatori! Adică, până în etapa a 26-a, când ar urma să întâlnească pe CFR Cluj, etapă care ar putea avea loc undeva după... Paşte!

Petrolul va avea serios de lucrat la imaginea sa şi va trebui să găsească o soluţie pentru ca „OZN-ul” să nu arate ca o navă părăsită. S-a vorbit despre soluţia primirii pe stadion doar a copiilor şi a femeilor. Ar putea fi o soluţie, dar ce facem cu iubitorii statornici ai fotbalului, în general, ai Petrolului, în special, şi spun acest lucru cunoscând oameni care de zeci de ani vin cu regularitate la meciurile de pe teren propriu ale Petrolului?! Ce se va întâmpla cu ei?!

Nu are rost să mai discutăm acum despre ce s-ar fi putut face şi cum s-ar fi putut preveni incidentele de duminică seară. Şi aşa cum spune un celebru slogan „pentru că ne pasă de fotbal”, Petrolul trebuie să demonstreze că îi pasă de cei care o susţin, dar fără a fi ultraşi!

Ar mai fi multe de spus şi promit să revin, dar pentru moment închei aici nu înainte de a face o precizare suplimentară: am iniţiat această rubrică la insistenţele mai multor prieteni. Voi încerca să scriu cu o oarecare frecvenţă şi să-mi exprim propriul punct de vedere asupra unor subiecte „arzătoare” – sau nu – din sport, fotbal, arbitraj, Câmpina sau cine ştie ce s-o mai ivi...