Alo, domnul arbitru internaţional Costică Suceava?Costică, da, de la Suceava, da, internaţional nu, pentru că potrivit limitei de vârstă impusă de FIFA, am ieşit de pe listă.
Să înţeleg că abandonezi arbitrajul? Am văzut că tizul tău de la Vâlcea şi-a exprimat dorinţa a a continua, pe când tu, nu. Cel puţin nu în mod public.
Păi, nu ştiam că trebuie să fac cerere. Dacă se practică, o fac şi pe asta, pentru că de arbitrat, vreau să mai arbitrez?
Care ar fi motivele?
Cum care?! Pasiunea, în primul rând. După 20 de ani de arbitraj, după atâtea sacrificii, după atâtea sfârşituri de săptămână în afara familiei, după atâtea şi atâtea întâmplări, plăcute şi neplăcute, e foarte greu să te desparţi de o activitate cu care, mai bine de două decenii, practic te-ai confundat. Şi cum din punct de vedere fizic mă simt excelent, iar experienţa dobândită îmi dă dreptul să cred că pot realiza în continuare arbitraje de calitate, evident că mă voi prevala de dreptul de a mai fluiera doi ani, deşi şi aceştia mi se par puţini.
Cum a fost anul 1996 pentru C. Gheorghe?
Unul plin de contradicţii în ceea ce priveşte aprecierea prestaţiilor mele. Nu vreau să intru în amănunte privind unele meciuri. Cred că noi, arbitrii, avem capacitatea să analizăm cel mai sever, modul în care a condus o partidă sau alta. Vreau să spun doar că am fost judecat foarte aspru atunci când n-am meritat.
Ce ţi se pare notabil în arbitrajul românesc în acest an?
Aliierea, chiar dacă cu unele inerente ezitări de început, la linia impusă de FIFA privind promovarea arbitrilor tineri. Sunt sigur că avem un arbitraj mai bun decât suntem apreciaţi la forurile europene. În altă ordine de idei, vreau să urez viaţă lungă ziarului "Sport XXI", pe care-l citesc cu plăcere şi cred că e un ziar de viitor.
Interviu semnat de Ion Chilom şi publicat în ziarul "Sport XXI" din data de 23 decembrie 1996.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu