"Cristian Lazăr nu e numai vâlcean de-al meu, l-am auzit pe Crăciunescu, ci şi vecin. Locuieşte vizavi de mine şi, ca să zic aşa, a crescut sub ochii mei. Sâmbătă, spre finalul meciului de la Sibiu, a făcut un fault mai tare, cu piciorul sus. Văzând că scot cartonaşul şi crezând că e unul galben, a ridicat mâinile şi şi-a recunoscut greşeala. Nea Nelule, s-a scuzat, n-am vrut şi nu se va mai repeta. Dar regulamentul e unul şi el prevedea, în cazul respectiv, eliminarea. Aşa că am luat din buzunar cartonaşul roşu şi i-am spus Ştiam că, de când joacă fotbal, până la 30 de ani, n-a fost eliminat niciodată, dar n-am avut încotro. Mi-a părut rău, însă n-am putut să procedez altfel".
Am mai aflat că, duminică, Cristian Lazăr l-a vizitat pe Crăciunescu acasă, la Rm. Vâlcea, pentru a-şi cere încă o dată scuze. Fireşte, ele au fost primite.
Material apărut în ziarul "Sportul românesc" din data de 19 octombrie 1994, semnat de Emil Negoiţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu