Alexandru Crişan a acumulat 100 de meciuri în prima divizie, începând cu anul 1988 iar per total activitate, numărul partidelor la care a oficiat se ridică la aproape 2.000. El este printre puţinii arbitri care, în îndelungata sa carieră, n-a avut drum pe la... Comisia de disciplină a arbitrilor. Arbitrajul lui a impresionat prin discreţie şi promptitudine în luarea deciziilor, neavând niciodată dorinţa de a ieşi în faţă. I-a lăsat pe fotbalişti s-o facă.
Ce aşteptaţi de la arbitrii tineri?
Ca preşedinte al Zonei de Vest din Bucureşti, caut să-i canalizez pe cei care vin din urmă pe un drum corect şi acest lucru se poate realiza numai şi numai pe baza meciurilor arbitrate. Eu le recomand, atunci când se poate, să arbitreze dimineaţa, la prânz şi seara. Experienţa se capătă numai când ai o activitate bogată în domeniu. De asemenea, atrag atenţia celor tineri să aibă şi o doză de orientare în teren. Deoarece nu întotdeauna măsura regulamentară este cea mai reuşită. Aşa procedează şi arbitri mari.
Ce îţi oferă viitorul, bineînţeles, legat de fotbal?
Deocamdată pregătesc o echipă de juniori la formaţia bucureşteană Girueta, dar sper ca să prind şi un loc în corpul observatorilor FRF. Oricum, fotbalul a fost şi va rămâne viaţa mea. Experenţa acumulată de-a lungul anilor îmi dă dreptul să gândesc că aşa aş putea fi util unui club, indiferent ce funcţie mi s-ar da. Rămâne ca timpul să le rezolve pe toate. Mai am şi o datorie morală, faţă de fiul meu Florentin, arbitru categoria I, care la vârsta de 23 de ani are deja o vechime pe dreptunghiul verde de 4 ani, de a-i împărtăşi din experienţa mea şi de a-l îndruma cum se cuvine spre marea performanţă.
Material apărut în ziarul "Gazeta Sporturilor" din data de 11 decembrie 1997, sub semnătura lui Pavel Peană. În fotografi, Alexandru Crişan la meciul de retragere, alături de Iulian Spătrau, Sorin Altmaier şi Vasile Avram.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu