Biziniche face afaceri cu cluburile

Asistentul ploieştean recunoaşte că "nu sunt uşă de biserică. Am şi eu micile mele afinităţi şi sensibilităţi". Pe plan comercial, acestea sunt Ceahlăul Piatra Neamţ, Gaz Metan Mediaş, Unirea Alba Iulia, Gloria Buzău

Gheorghe Biziniche (foto) este unul dintre personajele menţionate de Emil Târnoveanu în dezvăluirile legate de mafia din arbitrajul românesc. Asistentul ploieştean a ţinut, din proprie iniţiativă, să-şi spună părerea vizavi de episoadele invocate de Târnoveanu.

"Pe Cocuţă îl cunosc din '75, când jucam fotbal la Alba Iulia cu Ţălnar şi Smadea. El mi-a făcut o lucrare dentară, care-mi ţine şi astăzi. Îl consideram prieten, dar acum este manipulat de Ion Crăciunescu, care, lovind în arbitgri, loveşte în Comisia Centrală şi în Federaţie, care sunt ţintele finale. Cum să-mi explic altfel afirmaţia lui de la că are probe şi împotriva lui Crăciunescu, pentru ca apoi, în ziare, să-l treacă pe Crăciunescu la incoruptibili? Ideile nu-i aparţin lui Târnoveanu, dovadă că face referiri şi la domnul Gherghe, pe care nu l-a cunoscut niciodată.

E un caracter urât

Târnoveanu este un caracter urât. La meciul Unirea Alba Iulia - UTA, el s-a aflat în spatele acţiunii , pe care a regizat-o de la un cap la altul, cu microfoane şi camere de luat vederi. A chemat la discuţii gruparea arădeană, după care a mers la Procuratură spunând că UTA a solicitat întrevederea. S-a lăsat cu arestări. La partida Inter Sibiu - Oţelul, nu avea nici o calitate oficială şi m-a vizitat, ca prieten, în camera unui hotel din Sibiu. Nici n-am luat în seamă propunerea lui de a-mi oferi o sumă de bani, în mărci, pentru a ajuta Interul şi, din politeţe şi respect faţă de un vechi amic, nu i-am dat nici un răspuns. E cale lungă de la propunere până la materializare şi, dacă am procedat aşa, cum se poate considera că am luat parte la o măgărie? Apropo de bani, cred că sunt singurul arbitru din lume care a împrumutat o echipă, Unirea Alba Iulia, cu un milion de lei pentru plata baremurilor. La partida Unirea - Olimpia Satu Mare din 1996, când la centru a fost Constantin Miclea, iar la cealaltă tuşă ieşeanul Valeriu Lungu, am mers în grabă la rudele mele din Alba Iulia şi am luat banii pentru achitarea baremurilor colegilor mei. Am primit înapoi milionul după 6 luni, ocazie cu care avocatul Octavian Hârceagă, care ştia problema, mi-a făcut cadou un servici de masă pentru a-şi cere scuze că s-a întârziat atât de mult timp. Asta nu mi-a creat nici o obligaţie faţă de clubul din Alba Iulia. În mărturia sa, Cocuţă Târnoveanu a mai făcut o greşeală. La sosirea din America, unde fusesem împreună cu Constantin de la Suceava şi cu Silviu Ioan, am fost singurul care nu am avut delegare a doua zi, lucru care se poate verifica.

Crăciunescu m-a avertizat

Şi la capitolul delegări sunt multe de spus. În 1994, la un meci Rapid - Oţelul, 2-1, nu am vrut să scriu foaia de arbitraj, sarcină care cădea în atribuţiunile centralului Crăciunescu. Nervos, m-a avertizat că n-o să mai arbitrez niciodată cu el până la finalul carierei, ceea ce s-a şi întâmplat. Raportul l-a scris până la urmă Ilie Coţ, care a văzut tot globul împreună cu Crăciunescu. Nervozitatea lui Crăciunescu a apărut pentru că i s-a părut lui că la golul lui Cezar Zamfir, care se dăduse pe partea mea, s-ar fi marcat dintr-o poziţie suspectă de ofsaid, opinie împărtăşită şi de observatorul federal. De pe Giuleşti, am plecat pe , unde se juca Dinamo - Steaua. În pauza întâlnirii s-au arătat imagini de la Rapid - Oţelul, în care s-a văzut clar că eu am avut dreptate. Altă istorie: la finala Cupei Campionilor din 1995, încredinţată lui Crăciunescu, orientările Comisiei Centrale pentru al doilea asistent se îndreptau spre Ologeanu şi Abrudan. Pe listă a apărut însă Ion Constantinescu, pe care l-a vrut Crăciunescu. Preşedintele Craiovei să nu uite că, în primii doi ani de lot naţional, a primit 7-8 etape de suspendare, aşa că ar face bine să-i lase în pace pe arbitrii tineri. Să fie limpede că eu nu fac jocurile lui Dan Petrescu, care m-a reţinut 6 etape de la delegări fiindcă n-am luat testul Cooper pentru 40 de metri, ncă două etape pentru atitudine necuviincioasă faţă de un membru al comisiei la un curs de instruire şi alte 4 etape fiindcă am depus mai târziu un raport după celebrul meci Progresul - Dinamo din 1993. N-am sus toate astea ca să se creadă că eu sunt uşă de biserică, am şi eu micile mele afinităţi şi sensbilităţi. De exemplu, am o firmă mică, prin care derulez unele afaceri cu societăţi comerciale care funcţionează pe lângă cluburi precum Gloria Buzău, Unirea Alba Iulia, Gaz Metan Mediaş sau, mai demult, Ceahlăul Piatra Neamţ, dar toate în mod corect, cu acte, cu plata banilor înainte, verificabil. Asta e poziţia mea şi indiferent ce se va mai spune de acum încolo, eu nu voi mai reacţiona".

Material apărut în ziarul "ProSport" din data de 10 octombrie 1997, sub semnătura lui Justin Gafiuc şi Ioan Viorel.