Dinu: În primul rând e neplăcut că s-a ajuns la o astfel de situaţie. Intenţionam la început să nu dau curs, dar am considerat că este foarte importantă. Pentru că între imaginea reală şi cea pe care vrea să pară că o are dl. Crăciunescu e o diferenţă mare. Din acest punct de vedere, cred eu că sunt sindroame (!!!) clare de importanţă pe care dânsul şi le alocă, în special pentru că, vedeţi, tot ceea ce s-a petrecut este o discuţie particulară, dar care are un sâmbure de adevăr. Fac o mică paranteză. Vă daţi seama dacă s-ar supăra Romică Paşcu la câte telefoane primeşte de la Jean Pădureanu, l-ar trimite în fiecare zi în faţa Comisiei şi dumneavoastră aţi sta aici de dimineaţă până seara. (...) Cert e că, în ceea ce-l priveşte pe dl. Crăciunescu, disocierea aceasta pe care vrea să o facă între ceea ce vrea să fie şi ceea ce este în realitate, în ultimul timp, este elocvent susţinută prin implicarea în afacerile Samsung. Iar prestaţia la meciul din finala Cupei ne face să justificăm şi prezenţa naostră aici, pentru că încearcă să-şi creeze o altă iamgine decât cea reală.
Crăciunescu: Este încă o încercare de calomniere. Eu îi atrag atenţia domnului Dinu că eu, ca persoană - probabil că dumnealui ar fi trebuit să fi învăţat asta, pentru că dumnealui a făcut facultatea de drept - eu, ca persoană, nu am nici un fel de afacere cu Samsung. Şi atrag atenţia că este o calomnie foarte gravă şi se poate trezi şi în instanţă.
"Ambiţie maladivă"
Dinu: Din acest punct de vedere nu a fost o acuză, ci o explicaţie a acestei situaţii, pentru că nici un om normal nu putea să se ia după nişte discuţii la telefon sau să spună că domnul Porumboiu l-a informat public, nefiind vorba decât de o discuţie particulară. (...) Sigur că aceşti arbitri nu pot să recunoască ceea ce s-a întâmplat, pentru că ar fi trebuit să menţioneze în prealabil în raport. Lucrurile sunt clare din punctul meu de vedere, că ceva nu e în regulă din felul în care dl. Crăciunescu acţionează faţă de aceşti arbitri. Nu e menirea dânsului să-i spună domnului Ioniţă că va fi sau nu va fi pe lista FIFA, şi aici lăsăm imaginaţia să lucreze, firesc, şi mai mult decât atât. (...) Dl. Crăciunescu încearcă să-şi schimbe imaginea, ceea ce înseamnă implicaţiile Samsung sunt lucruri menţionate de presă, cunoscute, elocvente din această finală de Cupă cu Petrolul pin care a scandalizat pe toată lumea. Deci nu are sens să fie interpretată ca o acuză din partea mea. Este o acuză a opiniei publice. Deci este o ambiţie maladivă de a încerca să ne tragă pe tot felul de drumuri pentru nişte discuţii fireşti, care se petrec în fotbal. Din păcate, dânsul nu ştie să-şi respecte legenda, pentru că lumea fotbalului nostru are nevoie de întâmplări reale, clare. (...) Practic, dovedeşte că nu poate să fie decât un prefabricat al fotbalului, un fel de PFL din acesta, care nu a simţit şi nu vrea să simtă că se mai poate întâmpla să se greşească în fotbal.
"Totul are o limită!"
Crăciunescu: Şi altceva: daţi-mi voie să mă retrag, domnule preşedinte! M-aţi chemat aici să suport aşa ceva?
Dinu: E o reflecţie a mea personală.
Crăciunescu: Daţi-mi voie să mă retrag. În loc să se ancheteze un caz... nu se poate aşa ceva! Totul are o limită!
Dinu: Ba se poate.
Pandrea: Noi nu putem să cenzurăm ceea ce afirmă cei chemaţi.
Tomescu: Libertatea de exprimare e un drept constituţional, domnule!
Crăciunescu: Asta nu e libertate, e jignire.
Dinu: Dar nu eşti jignit, domnule. Eşti interpretat aşa cum eşti dumneata. Actele dumitale mă duc să fac asemenea afirmaţii.
Pandrea: Domnule Dinu, vă rog să continuaţi.
Dinu: E suficient. Părerea mea e că nu trebuia să se ajungă în faţa comisiei. Dovedeşte exact ceea ce am susţinut până acum, inclusiv acest prefabricat, că un om normal, de fotbal, nu apelează la asemenea...
"Tete-a-tete-uri înfiorătoare"
Crăciunescu: Să fim bine înţeleşi. dacă era o discuţie pur telefonică, Ion Crăciunescu nu e un nebun care a trăit de 15 - 20 ani în lumea fotbalului (oftat Dinu) să facă din asta un caz. Am întâlnit foarte multe lucruri în activitatea mea, pe unele o să le scriu şi o să le redau şi opiniei publice, fac parte din greutăţile activităţii pe care am desfăşurat-o. Nu m-am erijat niciodată în victimă sau în persoană nedreptăţită. Deşi nu vorbesc cu domnul Dinu de un an de zile, i-am dat telefon şi am căutat să am o discuţie şi o explicaţie vis-a-vis de aceste afirmaţii. După două zile apare acel articol. Nu vă supăraţi...
Tomescu: Nominal?
Dinu: Eu am să v-o citesc, că o am. Nu e nominală. A fost un semnal ca să încerce să-şi respecte legenda. Dar văd că nu înţelege.
Crăciunescu: Să-mi dea dumnealui voie să citesc ultima parte şi dumneavoastră să interpretaţi.
Dinu: Pot să ţi-o dau, că e scrisă la maşină, deci poţi să înţelegi...
Crăciunescu: Poftiţi?
Dinu: Nu... stau şi mă întreb, dând iar un exemplu. Cum e posibil ca cel care e considerat o personalitate în împărţirea dreptăţii în fazele discutabile să aibă şi o a treia faţă, după Samsung. Deci aici e singura referire. Aceea că le cere unor arbitri mai tineri, în tete-a-tete-uri înfiorătoare, să arbitreze pentru a scoate anumiţi învingători. Aceasta este fraza şi nu mă disociez de ea. A fost un semnal car să-i atargă atenţia să-şi evină şi să-şi respecte legenda.
"Aoleu, dacă aş povesti..."
Crăciunescu: Dacă face afirmaţii că ceea ce am vorbit la telefon sunt invenţii...
Dinu: Nu sunt invenţii.
Crăciunescu: Mă iertaţi, domnul Dinu este într-o nebuloasă din care numai dânsul se poate extrage. Sau din procesul acesta de calomnii pe care-l intentează tuturor oamenilor care sunt în fotbal. Şi pe dl. Iordănescu, şi Federaţia, şi ziariştii. Tot ce mişcă în fotbalul românesc. Din păcate, vreau să-i amintesc două lucruri: am urcat în performanţă pe munca mea, dânsul a urcat în fotbal prin munca dânsului. Dacă după fotbal n-a avut realizări, nu este vina lui Ion Crăciunescu. Să nu încerce să mă denigreze. După o primă calomnie în presă, apărută după meciul Dinamo - Naţional, cum că am copiat la o testare, pe care a preluat-o şi presa străină şi mi-a creat o imagine nefavorabilă, deşi, domnule Dinu, imaginea mea nu e de carton, e făcută din rezultatele pe care le-am avut. Şi nu dumneavoastră m-aţi delegat la o finală de Liga Campionilor.
Dinu: Aoleu, dacă aş povesti şi finala asta...
Crăciunescu: Dumneavoastră aveşi multe de povestit, dacă le-aţi spune în faţa oglinzii nu aţi mai veni aici cu faţa asta. Eu insist să se judece cazul.
În acest moment membrii Comisiei au invitat pe toţi cei prezenţi afară pentru a delibera în linişte. După o jumătate de oră sentinţa a sunat sec: cazul se clasează din lipsă de probe. Crăciunescu a rămas stupefiat: "Cum, nici când a recunoscut în faţa tuturor că a făcut acele afirmaţii nu este o probă suficientă? Aşa ceva nu se poate!"
Material apărut în ziarul "Sportul românesc" din data de 7 decembrie 1996, semnat de Silviu Ghering şi Augustin Roman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu