O familie de sportivi: fotbal (tatăl), volei (soţia), tenis (fiul)!

În ziua în care Marcel Lică arbitra meciul cu numărul 100 pe prima scenă a fotbalului românesc, ziarul "Gazeta Sporturilor", din data de 11 aprilie 1998, sub smenătura lui Şerban Ionescu, a fost publicat un amplu reportaj despre familia lui Marcel Lică. Iată reportajul:

Istoria arbitrajului românesc reţine trei nume de "cavaleri", purtători ai ecusonului FIFA, care au evoluat în echipa reprezentativă. Este vorba de Andrei Rădulescu, Constantin Dinulescu şi, ami recent, Marcel Lică. Constănţeanul, eroul reportajului de faţă este, la ora actuală, unul dintre arbitrii cei mai valoroşi din fotbalul nostru, un nume care s-a consacrat deja şi pe stadioane din Europa. Familia Lică, căci depsre ea va fi vorba, este una de internaţionali, soţia arbitrului de pe Litoral, Gelil Gulniza Lică, îmbrăcând tricoul cu tricolor al echipei naţionale de volei. Şi ca o continuare a ştafetei de sportiv de mare performanţă, cel mai mare dintre copii, Eden Valentin, joacă tenis de câmp, fiind component al echipei CSŞ Constanţa, campioana naţională la categoria 13-14 ani. La Constanţa, într-un apartament cochet, într-un bloc situat lângă celebrul şi bătrânul far, sportul şi-a găsit casa adevărată. Pentru familia Lică, sportul de performanţă este un mod de existenţă.

Împotriva lui Cuelemans

Ca fotbalist, Marcel Lică a păşit pentru prima oară pe un gazon, la 11 ani, la Craiova, unde s-a aliniat împreună cu Boldici, Piţurcă şi Balaci la apelul antrenorului Ion Gârleşteanu. Încet, încet, copilul născut la Balş la 25 iunie 1957, a urcat drumul spre performanţa de vârf, ajungând la 20 de ani la FC Olt, unde a debutat, în prima divizie în august 1979, într-o partidă câştigată, pe teren propriu, cu 6-0, în faţa Olimpiei Satu Mare, al doilea gol al oltenilor fiind marcat chiar de tânărul fundaş debutant, Marcel Lică. În ani, el va îmbrăca trcioul Sportului Studenţesc, Farului Constanţa, unde a fost coleg de echipă cu Hagi şi Petre Buduru, plecând apoi la Oţelul Târgovişte şi revenind pe Litoral, la portul, unde îşi pune ghetele în cui, în 1987. Palmaresul jucătorului Lică cuprinde 15 selecţii la loturile UEFA, 15 prezenţe în lotul de tineret şi două jocuri în reprezentativa mare a României. Ambele susţinute în deplasare, în 1980, contra Belgiei (1-2) şi Cehoslovaciei (1-2). De atunci, el păstrează o amintire plăcută, de pe celebrul stadion Heysel, şi anume, duelul cu atacantul Cuelemans, o vedetă incontestabilă a fotbalului mondial, care nu a prea mişcat în faţa tânărului fundaş român. Printre echipierii arbitrului de astăzi s-au numărat atunci, Dinu, Ştefănescu, Sameş, Cămătaru, Balaci şi alţi "monştri sacri" ai fotbalului nostru.

O căsătorie de pomină...

Căsătoria cu jucătoarea de volei Gelil Gulniza a avut, dincolo de dragostea pătimaşă, şi momente tensionate, generate de faptul că viitoarea soţie fiind turcoaică, era de religie musulmană. Aşa încât părinţii ei s-au opus foarte mult când au aflat că se va oficia căsătoria la Târgovişte. Cu umor, Marcel îşi aminteşte acele vremuri: "Când a trebuit să mergem la Starea Civilă, nea Titi Ionescu a organizat un adevărat ritual, pentru că s-a făcut în... ilegalitate. Şi poliţia era în stare de alertă, fiindcă socrii mei ameninţaseră că vor veni la Târgovişte să împiedice această căsătorie. Totul a tercut şi, după doi ani, părinţii soţiei mele, văzând că ne înţelegem perfect, au insistat să ne mutăm la Constanţa, pentru a fi mai aproape de ei. Săptămânal, ne aşezam la masă, la socrii mei în Medgidia. Am o familie adevărată şi îmi place să povestesc din când în când, prietenilor episodul căsătoriei noastre". Marcel şi Gelil au doi copii, pe Eden Valentin, de 14 ani, şi pe micuţul Ciprian Iurgen, născut pe 20 ianuarie 1993. Toţi patru alcătuiesc, cu adevărat, o familie fericită.

Îmbrăţişat de Eusebio

Când juca fotbal la FC Olt, la insistenţele lui Zoli Erdei, preşedintele Colegiului judeţean, Marcel s-a înscris la Şcoala de arbitri. După ce a abandonat fotbalul, în 1987, ajunge în lotul C, acolo unde se remarcă în foarte scurt timp. "Nu pot să nu pronunţ două nume care au avut un rol covârşitor în cariera mea de arbitru. este vorba de domnii George N. Gherghe şi Francisc Kollossi, care au crezut în mine şi îmi place să cred că nu i-am dezamăgit". În 1992, este promovat în lotul A, iar în 1996, primeşte ecusonul FIFA. Marcel Lică va arbitra astăzi, la Craiova, meciul cu numărul 100. Un jubileu căruia îi adaugă şi cele 13 partide oficiale conduse în cupele europene. O cifră pe care o vrea mult mai mare. Când l-am rugat să ne relateze un moment mai delicat din cariera de arbitru, Marcel a început fără ezitare: "Categoric, meciurile din campionatul judeţean, unde mereu sunt nemulţumiţi. Ar mai fi şi o întâmplare plăcută petrecută în 1993, la Drobeta Turnu Severin, când am condus partida FC Drobeta - FC Baia Mare, câştigată de oaspeţi cu 2-1. Atunci, am ieşit din stadion cu maşina Poliţiei. Eram în brigadă cu Sorin Boca şi Liviu Seceanu. Spectatorii furioşi nu au putut accepta înfrângerea, deşi, o spun cu mâna pe inimă, am arbitrat foarte bine". Când îl întrebi despre principala calitate a lui ca arbitru primeşti la fel de repede răspunsul: "Simt foarte bine jocul, pentru că ştiu foarte bine trucurile fotbaliştilor. Le-am folosit şi eu şi nu pot fi dus în eroare". În albumul cu fotografii, Marcel păstrează o amintire despre care vorbeşte cu emoţie. Este o fotografie în care îl găsim alături de grigorescu, Abrudan, înconjurându-l pe marele Eusebio. Atunci, el a condus excelent partida Portugalia - Armenia, primind de la observator nota 9. 1997 a fost cel mai bun an pentru "cavalerul" Marcel Lică, în plan internaţional, la cele 4 jocuri primind note între 8,5 şi 9. Modest, nu a făcut caz de "catalogul" lui, deşi, trebuie să recunoaştem, a fost, anul tercut, cel mai apreciat arbitru român la partidele internaţionale.

Puştiului i-au plăcut loburile

Eden Valentin duce mai departe ştafeta sportului de performanţă în familia Lică. După ce a încercat să-l ducă la fotbal, dar s-a convins repede că nu are talent, Marcel şi-a îndrumat copilul spre tenisul de câmp. Acolo unde, după câtva timp s-a impus ca un nume de viitor. Are deja un titlu de campion câştigat cu echipa Clubului Sportiv Şcolar Constanţa şi un loc trei la individual. În aceste zile, Eden Valentin luptă la Bucureşti, într-un turneu foarte puternic la categoria lui de vârstă (13-14 ani), acolo unde se va stabili ierarhia naţională, câştigătorul urmând să participe la turneul de la Chişinău. El speră să schimbe locul 3 cu prima treaptă a podiumului.

Admirator al lui Meleşcanu

După ce a jucat 14 ani la Farul Constanţa şi la Oţelul Târgovişte, Gelil se echipează şi acum în fiecare săptămână pentru un meci de volei. Joacă din plăcere, pentru menţineea condiţiei fizice, la Comerţul Constanţa. Marcel Lică este atras şi de politică, fiind vicepreşedintele Organizaţiei Judeţene a nou-înfiinţatului partid ApR şi membru în Consiliul Naţional. Îl admiră foarte mult pe preşedintele Teodor Meleşcanu, care l-a cucerit cu abilitatea lui politică şi diplomaţia desăvârşită a omului care este, cu adevărat, un model. Doi tineri de sport trăiesc la Constanţa îşi îşi împart timpul între arena sportivă şi familia. Marcel şi Gelil Lică sunt o familie modernă, în care totul se face la superlativ. Exigenţa marii performanţe domină viaţa acestor doi "posedaţi" de sport. Ştefeta se află în mâinile lui Eden Valentin, care aşteaptă să o treacă mai departe fratelui său Iurgen Ciprian...