Preşedinţii şi arbitrii fotbalului românesc refuză odihna. Ei au plecat pentru a susţine "naţionala". Nici un junior n-a urmat calvarul acestora, drumul fiind extenuant
Grădina Icoanei, ieri dimineaţă, nici cu noaptea-n cap, dar nici prea târziu. Cam pe la 7. Două superbe autocare, albe, ale agenţiei Paralela 45, sunt parcate în imediata apropiere a Grădinii, înspre Biserica Anglicană. Zeci de oameni, coborând care din taxiuri, care din limuzinele personale. "Biata nevastă-mea m-a adus. Eu plec la Paris şi ea rămâne acasă, ce să-i faci, viaţă de conducător de club", se lamentează, autocompătimitor, cineva. Oameni veseli şi proaspăt bărbieriţi, cu ochii cârpiţi de somn, se agită. A venit şi ziua cea mare! Ziua în care oamenii de fotbal din patria noastră primesc ceea ce merită. Dreptul de a-şi încuraja, la faţa locului, echipa reprezentativă! Marius Stan, cu soţia, Gică Chivorchian, Eugen Goicea, Constantin Gache, probabil pe locul domnului Garabet, absent, Constantin Cătuţi - adio, Vale a Jiului! - Vali Ioniţă, Tudor Constantinescu, Silviu Ioan, Nicu Sterea, iată doar câţiva preşedinţi, antrenori sau arbitri care s-au îmbarcat ieri, având destinaţia Lyon, via Veneţia.
Jean Grama, ca un "naţionalist" care nu se dezminte, zice că are în geantă ceva material "de-al nostru". Doru Viorel Ursu, fost ministru de interne, se îmbrăţişează cu arbitrii. "Ce mai e Dinamo azi, dom'le?"
Cel mai armean dintre antrenori, Halagian, îşi ia rămas bun de la soţie. De data aceasta, doamna e cea care pleacă, nea Florin trebuie să dea drumul la pregătiri. "Naţionala? Eu zic că trecem de grupe, dar mai departe e greu. Foarte greu". Încercăm şi noi, cu ce ne doare. "Nu vă pare rău că staţi cu presa de vorbă?" "Asta-i poantă, nu? Cum să nu discut? Dom'le, înţeleg unde baţi. Da' să ştii că e elementar să vorbeşti cu presa. De fapt, răspunzi oamenilor. E ca şi cum cineva ţi-ar da bună ziua şi te-ai face că plouă!"
Într-un Mercedes soseşte şi Dobrin. "Mergem la Mondiale! Nu ne oprim mai devreme de semifinale, ţineţi minte!" Ţinem. Şoferii ambalează motoarele. Poze. "Hai România!" "A, şi nu mi-am pus tricoul ăla cu Hagi pe spate!" Dobrin se urcă înapoi în Mercedes. "Las maşina la Piteşti. Îi aştept acolo, acum doar mi-am pus bagajele şi mi-am ales locul. Îmi place în faţă!" Suporterii trag cu coada ochiului. E ceva să mergi cu Dobrin la Mondiale!
Articol semnat de Marius Mitran şi publicat în ziarul "Pro Sport" în data de 13 iunie 1998.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu