În noaptea care a trecut, ne-a părăsit doctorul Emil Vlaiculescu, "patriarhul" arbitrajului prahovean. Născut la 19 octombrie 1923, Emil Vlaiculescu a fost arbitru în prima divizie ani îndelungaţi, dar deţine şi recordul de longevitate în funcţia de preşedinte al Comisiei Judeţene de Arbitri, perioadă care a coincis şi cu ocuparea funcţiei de vicepreşedinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor, condusă pe atunci de regretatul George N. Gherghe.Din ce în ce mai discret în ultima vreme, măcinat şi de boală, dar şi de nimitnicia unor oameni, dr. Vlaiculescu a plecat spre o lume mai dreaptă, lăsând un gol imens în sufletele tututor celor care l-au cunoscut. Arbitrajul românesc este în doliu... Ne-a părăsit un mare OM, un Om căruia orice arbitru din ultimii peste 30 de ani îi datorează ceva - într-o măsură mai mare sau mai mică - şi domnului doctor Vlaiculescu.
Unul dintre cele mai frumoase texte scrise vreodată despre doctorul Emil Vlaiculescu îi aparţine lui Ovidiu Ioaniţoaia şi a fost scris chiar în preajma zilei de naştere a doctorului Vlaiculescu de anul trecut. Nu avea nimeni să ştie că era ultima...
Un boier
Doctorul, fostul mare arbitru Emil Vlaiculescu, va împlini săptămîna viitoare 86 de ani
Generaţiile mai noi îl cunosc mai puţin sau chiar nu-l cunosc pe Emil Vlaiculescu, care va împlini luni 86 de ani. Născut la Podenii Vechi, Prahova, în familia unor intelectuali de ţară, tatăl preot, mama învăţătoare, a cochetat cu mai multe sporturi, după moda vremii. A făcut ceva baschet, dar și volei, ba şi hochei pe gheaţă şi motociclism . Înainte de a se dedica definitiv fotbalului, a practicat handbalul pînă la nivelul primului eşalon.
Legitimat în echipa de fotbal Prahova Ploieşti, o ex-campioană naţională sub culorile căreia îşi va şi încheia cariera de jucător, a absolvit în 1961 Facultatea de Medicină Umană, din care motiv i se va şi zice Doctorul. Retras de pe gazon, a ales arbitrajul, fiind promovat în corpul divizionar A în 1960 şi conducînd apoi peste 1.000 de meciuri interne şi internaţionale . Fără excepţie, s-a remarcat pe parcursul lor, ca şi în afara terenului, prin corectitudine, eleganţă şi modestie. “Mi-am văzut de treabă şi lumea afirmă că m-am descurcat onorabil, aşa că n-am de ce să cred altceva!”, glumea recent. Oricum, de reţinut că arbitrul Emil Vlaiculescu n-a fost implicat în nici o tărăşenie, în nici un scandal. A lăsat în urmă amintirea unui bărbat pe cît de onest, pe atît de exigent. A unui caracter deosebit. Textul integral aici.
Generaţiile mai noi îl cunosc mai puţin sau chiar nu-l cunosc pe Emil Vlaiculescu, care va împlini luni 86 de ani. Născut la Podenii Vechi, Prahova, în familia unor intelectuali de ţară, tatăl preot, mama învăţătoare, a cochetat cu mai multe sporturi, după moda vremii. A făcut ceva baschet, dar și volei, ba şi hochei pe gheaţă şi motociclism . Înainte de a se dedica definitiv fotbalului, a practicat handbalul pînă la nivelul primului eşalon.
Legitimat în echipa de fotbal Prahova Ploieşti, o ex-campioană naţională sub culorile căreia îşi va şi încheia cariera de jucător, a absolvit în 1961 Facultatea de Medicină Umană, din care motiv i se va şi zice Doctorul. Retras de pe gazon, a ales arbitrajul, fiind promovat în corpul divizionar A în 1960 şi conducînd apoi peste 1.000 de meciuri interne şi internaţionale . Fără excepţie, s-a remarcat pe parcursul lor, ca şi în afara terenului, prin corectitudine, eleganţă şi modestie. “Mi-am văzut de treabă şi lumea afirmă că m-am descurcat onorabil, aşa că n-am de ce să cred altceva!”, glumea recent. Oricum, de reţinut că arbitrul Emil Vlaiculescu n-a fost implicat în nici o tărăşenie, în nici un scandal. A lăsat în urmă amintirea unui bărbat pe cît de onest, pe atît de exigent. A unui caracter deosebit. Textul integral aici.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
UPDATE - Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 7 august, de la ora 13.00, la Cimitirul "Bolovani" din Ploieşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu