Porumboiu pune capăt azi unei cariere remarcabile

Emoţii ca la debut

Ce faceţi, domnule Porumboiu?N-o să vă vină să credeţi. Deşi e doar joi seara, îmi pregătesc geanta cu echipament. Mă uit la tricouri, la şorturi şi, deşi sunt un om tare, mă încearcă un sentiment ciudat. Nu credeam că în preajma retragerii să simt că efectiv se rupe ceva în mine.

Să-nţeleg că aveţi emoţii?

Poate chiar mai mari ca la debut. Acum sunt însă de o altă natură. Vreau să ies din arbitraj aşa cum am intrat, cu capul sus. Curat. Această activitate mi-a adus atâtea satisfacţii încât ar fi păcat s-o trădez la final.

Vă mai amintiţi primul meci?

Evident. A fost un joc ASA Tg. Mureş - Jiul Petroşani. Nici nu putea fi altfel.

De ce?

Păi, la acelaşi meci, cu doi ani mai devreme, debutase şi Crăciunescu. Aşa că, ţinând cont de multele similitudini dintre noi, n-am fost surprins de o asemenea delegare.

Când se arbitra mai greu, înainte de '89 sau după?

Cu siguranţă, înainte. Presiunile exercitate de mai-marii vremii erau simţite şi de dumneavoastră, nu numai de arbitri. Mă bucur însă că, în ciuda marcajului strict pe care unii mi le-au făcut, nu m-am îndoit. Sau ca să folosesc o expresie a unui ziarist din generaţia veche, nu am intrat în corpul de balet al cavalerilor fluierului.

Deţineţi, dacă nu mă înşel, recordul derby-urilor Dinamo - Steaua.

N-am ţinut o statistică exactă, dar cred că am aproape 20 de centre şi linii.

Şi chiar nu v-a influenţat vreodată Valentin sau...

Valentin?! N-a venit niciodată să discute cu mine, dar cu toate că n-am schimbat două vorbe cu el, sau poate tocmai de aceea, îi port o stimă deosebită. O toartă din Cupa Campionilor i se datorează şi lui.

Chiar n-aţi avut nici o simpatie în fotbal?

Ba da, dar numai înainte de '89. Aveam o simpatie pentru Rapid, o formaţie băgată la mijloc de cluburile mari şi sacrificată uneori. De aceea, când îi arbitram pe vişinii le mai acordam unele circumstanţe atenuante.

Faptul că sunteţi patronul uneia dintre cele mai mari firme din Moldova a constituit un avantaj în cariera de arbitru?

Nu uitaţi că până în '90 n-am avut nici o societate şi tot aşa am arbitrat. E adevărat însă că, după Revoluţie, când tentaţiile au luat locul presiunilor, poziţia mea mi-a oferit o detaşare, o stabilitate materială, chestiune deloc de neglijat în lumea fotbalului.

Dacă ar proba vreun club că v-a dat vreodată ceva pentru a-l ajuta, ce-aţi face?

I-aş da tot ce am eu în momentul ăsta!

Interviu publicat în ziarul "ProSport" din data de 15 noiembrie 1997, semnat de Andrei Vochin.