Ion Crăciunescu, după partida Casino - Milan:

"Capello şi Barici erau ca doi cocoşi"

Ion Crăciunescu a mai câştigat o bilă albă pe stadioanele Europei, arbitrând foarte bine o întâlnire de dificultate maximă, cum a fost acest Casino - Milan, întâlnire decisivă pentru Liga Campionilor. Vâlceanul a avut amabilitatea să ne detalieze cum au decurs lucrurile pe gazonul din Viena.

A fost sau nu un joc foarte greu?

Fără exagerare, vă spun cu mâna pe inimă, că nu am arbitrat niciodată un meci cu o aşa tensiune. A fost, fără îndoială, cel mai greu meci din cariera mea. Pe teren echipele păreau ca două butoaie cu pulbere, foarte aproape de momentul exploziei. De altfel, şi reprezentantul UEFA mărturisea, la finalul jocului, că a fost cel mai greu meci de până acum din Liga Campionilor. Cu toate acestea, sportivitatea a rămas la cote apreciabile, chiar dacă am acordat 9 cartonaşe galbene, dintre care 3 sau 4 pentru tragere de timp. Cred, fără falsă modestie, că maniera mea de arbitraj, cu fragmentări ale jocului, a contribuit la ducerea cu bine până la final a partidei. Tensiunea a fost aşa de mare în teren şi în jurul lui încât, ca o parte amuzantă a disputei, prin minutul 70, antrenorul Capello şi-a depăşit spaţiul, ducându-se spre Otto Barici, antrenorul gazdelor, şi câteva fracţiuni de secundă cei doi s-au răstit unul la altul, arătând precum doi cocoşi înfierbântaţi. Momentul nu a scăpat reprezentantului UEFA, care, probabil, îl va "încondeia" pe antrenorul lui Milan.

Ce l-a impresionat, în mod deosebit, pe arbitrul Crăciunescu?

Publicul. Cu adevărat formidabil. Nu a făcut nimic în detrimentul echipei. Ba dimpotrivă. Toate biletele au fost vândute cu mult înainte, între spectatori aflându-se şi 2.000 de italieni. Şi nu pot să nu remarc disciplina acestui "monstru sacru", Baresi. Ar mai fi un aspect pe care vreau să îl relev şi anume că reprezentantul UEFA, belgianul Van Den Cour, care este preşedintele Comisiei de arbitri din ţara sa, mi-a mărturisit că în Belgia observatorii pentru Divizia A sunt numai foşti arbitri, iar pentru purtătorii ecusonului FIFA numai cei care au purtat acest ecuson. Un aspect asupra căruia trebuie să medităm şi noi. Am spus-o chiar cu riscul de a supăra pe unii. Trebuie să vină şi momentul în care arbitrii noştri să fie notaţi numai de aceia care au ţinut cândva fluierul în gură. Şi nu oricum. Toată brigada de arbitri de la această partidă a fost felicitată de reprezentanţii celor două echipe. Gestul lor ne-a dat convingerea că ne-am făcut datoria. Aşa cum sperăm să fie şi miercuri, la Istanbul, când în aceeaşi formulă (I. Crăciunescu - N. Grigorescu, I. Coţ şi Ad. Porumboiu) vom avea de trecut încă un examen greu. Partida Turcia - Elveţia din cadrul preliminariilor Campionatului European se înscrie şi ea în zona fierbinte. Dar, sunt convins că şi acolo totul va decurge normal. Personal, îmi doresc o prestaţie foarte bună, pentru a încheia în forţă un an fast, dar cu o rană veche şi mereu sângerândă, neparticiparea la Cupa Mondială din America...

Interviu publicat în "Gazeta sporturilor" din data de 12 decembrie 1994, semnat de Şerban Ionescu.