Despre arbitrii prahoveni promovaţi în acest an...

Astăzi, Ovidiu Oprea
Pentru început, te-aş ruga o scurtă prezentare, atât a datelor personale, cât şi a celor legate de activitatea de arbitru.
Locuiesc în Ploieşti din copilărie, dar m-am născut în oraşul Vălenii de Munte la data de 5 aprilie 1982. Am iubit fotbalul de la început şi am mers să văd pe viu evoluţiile echipei Petrolul Ploieşti. Am şi activat ca jucător de fotbal la grupele de juniori ale clubului Petrolul Ploieşti, fiind antrenat de domnul Noni Lindenberg, precum şi la clubul Astra Ploieşti, unde am fost antrenat de domnul Decu Crângaşu. Ca profesie sunt inginer IT, absolvind la UPG Ploieşti, Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică în specializarea Ştiinţa Calculatoarelor. În prezent urmez cursuri de specializare CISCO, echivalente masterat, în reţele de calculatoare. Am absolvit cursurile şcolii de arbitri în anul 2000, după care am început activitatea de arbitraj. În anul 2005 am reuşit să promovez la Liga a III-a în urma susţinerii examenului, iar acum, în 2010, am reuşit să promovez la Liga a II-a, tot în urma examenului. Ca o curiozitate, eu şi colegul meu Andrei Antonie am promovat la categoriile superioare exact la aceleaşi examene.
Ce ai simţit în momentul aflării veştii ca ai promovat?
Normal că m-am bucurat foarte mult în urma aflării veştii că am promovat la Liga a II-a şi am simţit că toate sacrificiile pe care le-am făcut în ultimele 6 luni şi atenţia pe care am acordat-o acestui examen nu au fost în zadar.
Promovarea o simţi ca pe o recunoaştere a unei munci intense, un noroc sau răsplătirea unui efort la care au contribuit şi alţii (colegi, CJA etc)?
Această promovare o consider în primul rând rodul unei pregătiri intense de-a lungul timpului şi seriozităţii cu care am tratat activitatea de arbitraj. Anul trecut am participat la acelaşi examen pentru promovare la Liga a II-a, dar am ratat promovarea pentru câteva sutimi. Am rămas cu o dezamăgire în suflet, dar în acelaşi timp mi-am dat seama că trebuie să mă pregătesc mult mai mult faţă de cât o făcusem până atunci, deoarece nivelul celorlaţi concurenţi era foarte ridicat. În consecinţă am luat o hotărâre radicală şi am renunţat la job-ul pe care îl aveam într-o companie multinaţională din Bucureşti, pentru a mă dedica în totalitate pregătirii susţinerii examenului din anul 2010. Timp de 6 luni m-am pregătit fizic şi teoretic, fiind acompaniat uneori şi de alţi colegi din cadrul Comisiei Judeţene de Arbitri. Efortul depus în pregătire, calităţile native, precum şi sfaturile oferite de colegi şi CJA m-au ajutat să reuşesc în cele din urmă în obţinerea promovării.
Ce îţi doreşti din primul sezon în noul eşalon?
În primul rând îmi doresc sănătate, capacitate de muncă şi putere de concentrare. În al doilea rând îmi doresc să nu dezamăgesc încrederea investită în mine de cei ce mă vor delega la jocuri. Iar în al treilea rând aş vrea să se adeverească următoarea urare pe care mi-a transmis-o la un moment dat cineva şi care mi-a rămas întipărită în minte: "Să ai parte de meciuri grele, rezolvate foarte bine!".
Care a fost cel mai greu meci pe care l-ai arbitrat până acum?
E greu să răspund la această întrebare într-un mod franc, pentru că de-a lungul celor 10 ani de arbitraj am avut multe meciuri grele şi multe meciuri în care s-au pus mari ambiţii. Foarte dificile şi tensionate mi s-au părut jocurile arbitrate în cadrul barajelor judeţene de accedere în Liga B Prahova. La fel de dificile au fost şi jocurile din finalurile de campionate, în care se juca retrogradarea sau promovarea. Dacă ar fi însă să aleg un joc care să includă şi ambiţii şi tensiuni mari, aş alege jocul din penultima etapă a campionatului trecut din cadrul Ligii a III-a, disputat între CSM Focşani şi CS Panciu, joc între două echipe din acelaşi judeţ, în care, în cazul în care nu ar fi obţinut victoria, echipa gazdă ar fi retrogradat.
Care este cea mai frumoasă amintire din arbitraj?
Amintiri frumoase sunt multe. Unele de la diferitele jocuri arbitrate, altele de la reunirile dintre arbitri sau diferitele competiţii organizate între arbitri. Astfel am rămas cu amintiri foarte plăcute de la cele două turnee ale Cupei Prieteniei la fotbal, la care am participat cu colegii din cadrul CJA Prahova, la Brăila şi Deva. O amintire plăcută o reprezintă un joc arbitrat în cadrul Ligii a III-a între echipele Anefs Bucureşti şi Prefab Modelu (echipe antrenate la aceea oră de Marius Şumudică şi Dumitru Dumitriu), joc în urma căruia mi-a fost strânsă mâna de ambii tehnicieni, recunoscuţi pentru stilul lor coleric. în fine, poate cea mai plăcută şi onorabilă amintire pe care o am din arbitraj, este reprezentată de prezenţa mea ca al patrulea oficial la un joc de Liga a II-a, disputat în 2009 între Gloria Buzău şi Sportul Studenţesc, la care brigada de arbitri a fost compusă din Alexandru Tudor, Cristian Nica şi Aurel Oniţă!
Cum ai caracteriza la momentul actual nivelul fotbalului judeţean şi, implicit, al arbitrajului de la acest nivel?
E dificil să comentezi acest fenomen al fotbalului judeţean, însă ce aş putea să spun eu este că, ar trebui să se investească mult mai mult în logistică la acest nivel şi la eradicarea violenţei şi să se încerce creearea unor adevărate pepiniere de tineri fotbalişti şi tineri arbitri. Am avut şansa să stau 6 luni în Franţa, în zona pariziană şi am luat contact şi acolo cu această activitate. Comparaţiile cu ce se întâmplă în România, pur şi simplu nu se pot face! Deci, din punctul meu de vedere, avem nevoie de mult mai multe investiţii la nivel de baze sportive şi mult mai multă înţelegere din partea competitorilor faţă de tinerii arbitri, care la acest nivel nu fac altceva decât SĂ ÎNVEŢE.