La Auxerre, Huzu s-a fotografiat cu şamponul aruncat în el dinspre galeria lui Twente

"Am crezut că mi-a spart ochiul"

Domnule Huzu, aţi avut un meci cu peripeţii la Auxerre. Cum a fost istoria cu şamponul care v-a lovit în cap în timpul partidei? În minutul 29, am aătat un cartonaş galben pentru simulare unui jucător olandez, care s-a aruncat în careul lui Auxerre. Normal, cum eram la 2 metri de fază, l-am avetizat imediat, moment în care am simţit o puternică lovitură în cap. Am crezut că mi-a spart ochiul, aşa de tare mă durea. Un fotbalist francez mi-a adus repede obiectul cu care se aruncase din tribuna în care se aflau suporterii lui Twente, iar doctorul oaspeţilor a venit la mine ca să vadă ce am păţit. Meciul a fost întrerupt? Vreo 4 minute. Medicul mi-a acoperit ochiul cu un burete cu apă şi mi-a pus gheaţă. Apoi, m-a întrebat dacă pot să mai arbitrez, dacă văd bine şi i-am spus că totul este OK. Observatorul ce a spus despre incident?
A trecut totul în raport şi va trimite sticla de şampon la UEFA, care va lua măsurile necesare. Un amănunt important este că pe recipient scria "Made in Nederland", aşa că nu există nici un dubiu asupra vinovaţilor. După partidă, observatorul a făcut şi o glumă. Mi-a spus că vrea să se pozeze cu mine şi, când să se declanşeze aparatul de fotografiat, a scos rapid de la spate şamponul. Acum o să am o amintire în plus din Franţa.
În rest, aţi avut vreo problemă?

Nici una. Partida a fost destul de uşoară, dovadă că, de exemplu, Iordăchescu a semnaliza un singur ofsaid greu în tot meciul. Şi observatorul pentru arbitri, Fabio Baldas, a remarcat acelaşi lucru, spunând că i-a plăcut prestaţia noastră. Italianul este un om extraordinar, de la care am aflat o grămadă de chestii, pe care nu le ştiam, deşi mai am puţin până la finalul carierei. Mi-a spus că ar fi extrem de bucuros dacă ar primi o invitaţie la un curs din România, motiv pentru care mă voi strădui să-l aucem în vară la Mamaia, pentru că în iarnă a confirmat deja prezenţa Paolo Casarin.

Prin Paris aţi ajuns?

Nici o secundă. Am aterizat pe "Charles de Gaulle", unde am fost aşteptaţi de o maşină a clubului Auxerre, care ne-a dus până la destinaţie. E un oraş cu vreo 50.000 locuitori, în care antrenorul Roux e un monument, pregătind echipa de 36 de ani. După meci, ne-a mulţumit şi a făcut cadou fiecărui arbitru câte o minge.

Interviu publicat în "ProSport", 12 decembrie 1997, semnat Justin Gafiuc.