"Crăciunescu m-a rănit"
Domnule Patriţiu Abrudan, cum aţi primit vestea cu nominalizarea pentru CE?Am aflat la o zi după alegerea mea în fruntea Comisiei Judeţene a Arbitrilor din Cluj. M-a bucurat enorm, căci şi acum există rana pricinuită de faptul că Ion Crăciunescu nu m-a ales în brigada care, în '95, a condus finala CEE dintre Ajax şi Milan.
Cum vă împărţiţi între familie, arbitraj şi serviciu?
În urmă cu puţin timp, soţia chiar mi-a pus o astfel de întrebare. A zis ceva de genul "măi omule, între cele trei domenii ale tale nu ştiu care este primul, dar spune-mi în ce ordine sunt familia şi munca?" Deci, le combin greu, dar mă descurc.
Dimineaţa la 7.30 deschid Tezaurul la sucursala "Băncii Transilvania" din Cluj, unde sunt director, peste zi lucrez cu clienţii, seara particip la închiderea Tezaurului, după aceea mă antrenez şi abia apoi merg acasă. Astfel că, din păcate, casa este la final. Când s-a născut fiul meu Octavian, nevasta mi-a fost dusă la spital de un vecin, pentru că eu eram la meci, la Turda.
Există arbitri corupţi?
Câteodată, când vezi un meci, observi că unele decizii sunt eronate. Există multe tentaţii şi dacă ai faţă de un conducător datorii mai mari decât cele legate de prietenie, e greu să fii vertical. Totuşi, un exemplu concret nu am să vă dau.
S-a încercat vreodată mituirea dumneavoastră?
Da. Dar dacă au văzut că nu au cu cine povesti, s-au lăsat păgubaşi. Nu susţin că eu aş fi un sfânt şi recunosc faptul că, spre exemplu, pe vremea ailaltă, mai primeam şi eu după meci câte o aprobare pentru benzină, dar asta nu însemna că le câştigam meciul.
Cât timp mai aveţi să "ridicaţi steagul"?
La anul mă retrag şi voi rămâne recunoscător arbitrajului. Dacă nu îmbrăţişam această carieră, nu vedeam, doar anul trecut, 7 ţări străine şi sigur nu ajungeam de trei ori în SUA.
Interviu apărut în "ProSport" din 21 februarie 1998, semnat de Cristi Zagaradniuc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu