sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Nume noi pe lista FIFA

Lista FIFA este pentru orice arbitru un soi de Nirvana. Sau, dacă vreţi, este prima staţie a unui tren ce poate duce spre paradisul arbitrilor, aceşti oameni care dincolo de înjurături, îmbrânceli şi vorbe urâte, găsesc în pasiunea lor - căci meserie nu-i putem spune deocamdată - o mulţime de satisfacţii. Personajul despre care este vorba mai jos e unul dintre cei patru tuşieri ajunşi la începutul lui 1995 în prezumptiva staţie a fericirii.
Tuşierul Ion Mureşan (n.m. - foto), acum bucureştean, s-a născut cu 40 de ani în urmă în judeţul Cluj, a făcut facultatea în oraşul "şepcilor roşii" şi s-a apucat de arbitrat pe când purta haina kaki a milităriei, odată cu o competiţie organizată la nivel de unitate militară în 1973. Aceasta a fost scânteia care a declanşat pornirea pe drumul presărat cu trepte al arbitrilor. Un drum ale cărui borne apar cu exactitate din caietul cu statistici: 1985 - promovarea în lotul C;
1990 - promovarea în lotul B; 1992 - promovarea în lotul A (naţional), artida de debut pe prima scenă fiind Dacia Brăila - FC Braşov, la 7 octombrie 1992, în compania lui Crăciunescu şi Erdei. Până în prezent, un total de 462 meciuri arbitrate la toate nivelurile (40 în DN), în care se includ 4 finale la nivel de copii şi juniori, precum şi 10 meciuri internaţionale, amicale sau oficiale, "vârful" fiind reprezentat, desigur, de acel Bayern Munchen - Dinamo Kiev, din Liga Campionilor unde, alături de Crăciunescu şi Grigorescu, a primit cuvinte din partea observatorului UEFA. De acum încolo însă, şi pentru Ion Mureşan, preteniile cresc precum vrejul de fasole din povestea lui Jack. "În primul rând vreau să fiu sănătos, apoi, ceea ce-mi doresc este să contribui la ridicarea arbitrajului românesc pe plan internaţional". Un punct de vedere corect, pe care, cu siguranţă, îl afişează oricare dintre ceilalţi cavaleri ai fluierului trecuţi de curând pe mult râvnita şi onoranta listă FIFA.
Articol apărut în ziarul "Sportul românesc" din data de 16 ianuarie 1995, semnat de Eduard Tone.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu