Iarna trecută, după o carieră de excepţie în arbitraj, derulată pe parcursul a 20 de ani, din care 5 ca purtător al ecusonului FIFA. Constantin Gheorghe a fost nevoit să renunţe la arbitraj pe motiv de vârstă. În prezent, fostul cavaler al fluierului este un prosper om de afaceri care continuă să fie o prezenţă activă în lumea fotbalului, în calitate de observator federal la nivelul diviziilor B şi C.Pentru că a trecut ceva vreme, cum a fost despărţirea de arbitraj?
Acum, după un an de zile, îmi vine mai uşor. M-a ajutat mult şi faptul că am continuat să rămân lângă fotbal şi arbitraj cu actuala calitate de observator federal.
Totuşi, având în vedere palmaresul, cum explicaţi faptul că nu aţi fost ales în lotul observatorilor pentru partidele primului eşalon?
Ca să ajungi acolo este necesar să faci un stagiu la diviziile inferioare. Şi ar mai fi o condiţie care nu depinde de mine şi pe care nu ştiu dacă am s-o pot îndeplini: aceea de a fi membru într-o comisie a Federaţiei Române de Fotbal.
Parcă niciodată cavalerii fluierului nu au fost mai contestaţi ca în ultimul an. Care credeţi că sunt cauzele care au dus la acest curent anti-arbitri?
Să o luăm cronologic, cu generaţia care a intrat în lumea mare a fotbalului în anii ’80, din care au făcut parte Crăciunescu, Porumboiu, Costică-Vâlcea, Crişan, Ionescu şi subsemnatul, şi care am fost nevoiţi s-o terminăm cu arbitrajul în urmă cu vreo 2-3 ani. Acest val a avut o vârstă tânără şi o valoare deosebită, lucru ce a asigurat liniştea arbitrajului românesc în decursul a 15 ani. Nimeni nu a prevăzut însă că FIFA va reduce vârsta de la 50 la 45 de ani, fapt ce a obligat Federaţia să recurgă la promovări forţate. O altă cauză ar fi legată de schimbările socio-politice din România, care şi-au pus şi ele amprenta asupra mentalităţii arbitrilor. Iar unul dintre cele mai importante motive ar fi acela că în fotbalul românesc de astăzi se vehiculează sume fabuloase de bani, iar presiunile asupra arbitrilor sunt nebănuite. În consecinţă, nu e vorba de o lipsă de valoare, ci de o nepregătire a lor din punct de vedere psihic pentru a rezista acestor presiuni majore create de forţa banului.
În lunga dumneavoastră carieră aţi participat vreodată la meciuri strategice?
Da, am arbitrat jocuri strategice şi înainte, şi după 1989.
Cum a fost posibil acest lucru?
Am fost pus în faţa faptului împlinit, deşi nimeni nu a venit să-mi declare asta.
Credeţi că o echipă care-şi propune un obiectiv, spre exemplu promovarea, îşi poate atinge scopul fără ajutorul arbitrilor?
Să ştiţi că arbitrii sunt implicaţi foarte puţin în jocurile de culise, greşelile de arbitraj fiind de fapt bomboane pe colivă, pentru că meciurile strategice au existat şi există fără implicarea arbitrilor. Spre exemplu, dacă ar juca Foresta cu Real Madrid, nu poţi să-i ceri arbitrului să-ţi câştige meciul.
Cum se vede din afară „fenomenul” Foresta, din postura omului de fotbal Constantin Gheorghe?
Dacă îmi puneţi aşa întrebarea, vă răspund că din afară nu se vede absolut nimic.
Dacă aţi fi chemat acum să daţi o mână de ajutor fotbalului sucevean, aţi accepta?
Dacă mi s-ar cere să fac parte dintr-un colectiv, aş reflecta. Însă dacă mi s-ar cere să fac trafic de influenţă pe lângă observatori şi arbitri, aş spune un nu categoric.
Clubul Foresta a acuzat în repetate rânduri arbitrajul în acest tur de campionat. Credeţi că aceste acuze sunt îndreptăţite?
Din punctul meu de vedere este surprinzător, pentru că la promovare au beneficiat de arbitraje foarte bune şi de multe brigăzi de Divizia A. Mai este şi alt aspect. Foresta nu are 2-3 jucători cu mare experienţă, care să mobilizeze restul echipei pentru a trece peste frustrările create de arbitraj. Pentru că pot exista şi arbitraje ostile, ştie Dumnezeu de ce. Însă dacă echipa joacă, poate depăşi acest handicap. Să vă dau un exemplu: la Bacău, Sechelariu a făcut un scandal monstru anul trecut, trimiţând o scrisoare până la preşedintele ţării, în care arăta cum a fost defavorizat în 11 meciuri. Nimeni nu i-a dat punctele înapoi şi echipa sa era în pragul retrogradării. A făcut însă o mutare inteligentă, punând bază numai pe echipă. A adus un preşedinte cu experienţă, un antrenor de valoare şi 2-3 jucători. Iar ca o consecinţă a acestora, toţi oamenii puternici din oraş s-au apropiat de echipă şi o susţin.
În situaţia actuală, acordaţi şanse Forestei să se salveze de la retrogradare?
În situaţia de astăzi nu-i dau nici o şansă. Deşi dacă stăm să facem calcule, vedem următoarele: Clujul este în aceeaşi situaţie ca şi Foresta. La Satu Mare s-a declanşat „scandalul Vasile Boudi”, care vă lăsa cu siguranţă urmări. Iar la Reşiţa în retur vor veni toate echipele mari.
Pentru că s-au mai văzut minuni în fotbal, credeţi că se mai poate spera într-o minune în privinţa Forestei?
Se poate produce şi o minune. Dar pentru asta sunt necesari trei factori: bani, bani şi iar bani. Pentru că nu se poate face fotbal fără susţinere financiară şi cu jucători nemulţumiţi. Dacă iei un cal de curse campion mondial şi îl ţii flămând, ajunge o gloabă. Aşa şi cu fotbaliştii.
Este adevărat că aţi primit o ofertă de a prelua postul de preşedinte la Foresta?
Este doar un zvon apărut în diferite ziare. Pe de o parte, mă simt măgulit de „propunerea” făcută nu ştiu de cine, iar pe de altă parte cred că nu foloseşte nimănui provocarea unor tensiuni între mine şi actuala conducere a clubului în acest moment, cu atât mai mult cu cât părerea mea sinceră este că nu e vorba de o schimbare, ci de o instigare făcută de cineva. Faptul că nici una dintre oficialităţile despre care se vorbeşte în ziare, Consiliul Local, Primăria, nu au stat de vorbă cu mine, mă face să cred că a fost doar un simplu zvon. În orice caz, doresc să apară acea schimbare care să menţină Foresta în elita fotbalului românesc.
Interviu apărut în "ProSport", pe 5 ianuarie 1999, semnat de Laurenţiu Guraliuc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu