Ion Crăciunescu: "Blatter a coborât din tribună, japonezii plângeau!"

Aseară - fie şi cu o jumătate de oră întârziere - a descins pe "Otopeni", venind din Qatar (via Sofia), cel care, de la mii de kilometri depărtare, a ţinut, fără să vrea (vrând, parcă, altcineva), "capul de afiş" al vieţii noastre fotbalistice: Ion Crăciunescu. L-am întâmpinat şi noi "răpindu-l", cu jenă, pentru câteva minute, din mijlocul celor dragi (soţia şi băiatul).

Bine aţi venit, domnule Crăciunescu! Şi văd că aţi venit efectiv bine. Chipul vă trădează...

Acum, da, e bine, dar numai eu ştiu ce am simţit în acea dimineaţă, când am citit în ziar aşa zisa ştire despre suspendarea mea. Am simţit că mă sufoc, nu alta.

Îmi dau seama. Dar, nu-i aşa?, totul e bine...

... Când se termină cu bine. Ştiu. De altfel, apropo de asta, la recepţia organizată la sfârşitul turneului, însuşi domnul Koloskov a afirmat că arbitrii care au oficiat în Qatar, toţi fiind - şi asta a spus textual - de top, cei mai buni din Europa, şi-au făcut pe deplin datoria. Şi încă ceva: de la sediul FIFA, din Zurich, a sosit, la Doha, o telegramă, prin care conducerea forului fotbalistic suprem felicita arbitrii, apreciind prestaţiile noastre ca fiind ireproşabile.

Altfel spus, drum spre America e, acum, sigur...

Sper din toată inima, dar nu ni s-a comunicat nimic oficial.

Cum a fost ultima zi?

Normală, dar cu măsurile de siguranţă de aşteptat. Brigăzile de arbitri au fost stabilite la Zurich, iar cele 3 meciuri, decisive, au început, pe cele trei stadioane din Doha, în aceeaşis ecundă, de asta ocupându-se, de pe margine, prin staţii de emisie-recepţie, organizatorii. La fel şi reprizele secunde.

Apropo de ultimul meci: echipele celor două Corei au jucat la duşmănie, cum se spune?

Nicidecum. Tare, dar sportiv. Mai mult, înaintea partidei nu au acceptat să facă fotografii separat, ci împreună. Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost tristeţea japonezilor, care au pierdut calificarea în secunda 12 a minutul 91. Au plâns cu toţii, în frunte cu preşedintele federaţiei, ore-n şir.

Dumneavoastră, însă, v-aţi întors fericit.

Şi cu o amintire de neuitat. Domnul Joseph Blatter, în pauza primului meci, eu fiind arbitru de rezervă şi sosind cu trei zile întârziere, a coborât din tribună şi prin gard m-a întrebat cum am călătorit şi cum mă simt. A fost prima noastră întâlnire...

Interviu publicat în ziarul "Gazeta sporturilor" din data de 30 octombrie 1993, semnat de Paul Zaharia.