Jocul a început normal şi părea fără probleme, deşi se manifesta o anume ostilitate a galeriei faţă de arbitrul Ion Crăciunescu, nu prea iubit la Hunedoara, datorită antecedentelor în care severitatea lui s-a făcut simţită. Ostilitate care s-a accentuat în minutul 9, când a acordat - just, pentru fault - avertisment lui Gabor şi, mai ales, imediat după ce Corvinul a deschis scorul, în minutul 22, prin Şumudică, dar când arbitrul a întrerupt meciul pentru a îndepărta de pe banca hunedoreană, cu ajutorul observatorului federal, pe inginerul C. Scurtu (din conducerea clubului) şi pe jucătorul Emil Marian (care nu figura ca rezervă)!
Atmosfera s-a încărcat după pauză, deoarece regulamentar dar, uneori, şi din exces de zel, Ion Crăciunescu a împărţit repede şase cartonaşe galbene şi unul roşu, pentru al doilea avertisment, lui Şumudică, în minutul 66. Scandalul plutea în aer. Totuşi, o decizie corectă, de anulare a unui gol neregulamentar al oaspeţilor, înscris în minutul 68, l-a mai reabilitat pe arbitru. Desele întreruperi şi menţinerea oaspeţilor în jumătatea de teren hunedoreană aproape întreaga repriză, conjugate cu faptul că şi Ion Crăciunescu a anunţat 5 minute de prelungire, au turnat gaz peste foc. Hotărârea a devenit, pentru mulţi, de neacceptat, unii au ajuns lângă masa observatorului instalată în apropierea pistei şi au început să-i ceară socoteală, chiar bruscându-l. Dar focul s-a aprins în minutul 94 atunci când, la un corner, oaspeţii, veniţi toţi în careu, inclusiv portarul Papp, au egalat prin Scurt. Hunedorenii au acuzat ofsaid, dar Ion Crăciunescu a validat golul. Nu s-a mai pus mingea la centru, căci gazonul a fost imediat invadat, Crăciunescu încasând pumni şi picioare cu nemiluita, iar Constantin Teaşcă fiind tratat la fel. Cu greu s-au refugiat prin tunel la vestiare, dar lucrurile nu s-au oprit aici. A început vânătoarea, pe tot gazonul şi în afara lui, a jucătorilor oaspeţi, şi ei bătuţi măr. A fost ceva ce nu se poate descrie, dar nici accepta.
De reţinut că totul a fost posibil şi datorită cvasiabsenţei oamenilor de ordine în uniformă (doar 10 - 12 poliţişti), dar e de presupus că, şi dacă ar fi fost 100, nu aveau ce face înaintea unei asemenea furii dezlănţuite. Când părăseam, cu noroc, stadionul, au apărut salvările. Apoi, după un timp, şi maşinile poliţiei, care i-au recuperat pe arbitru şi pe observator, asigurându-le ieşirea din oraş. Ce se va întâmpla? Cum vor fi cântărite vinovăţiile? Nici nu mai contează în faţa întristătorului spectacol al huliganismului împins până la barbarism.
Ion Crăciunescu. Unul dintre cei mai buni arbitri din lume la ora aceasta, vâlceanul Ion Crăciunescu, ne-a vizitat ieri la redacţie, încă sub impresia păţaniei de la Hunedoara şi, totuşi, stăpân pe el, calm. Avea glezna dreaptă umflată, genunchiul stâng protejat cu o faşă elastică, numeroase vânătăi şi contuzii. "Am trăit eu momente şi mai dificile, l-am auzit, dar nici cu bătaia de sâmbătă nu mi-e ruşine! Probabil c-aş fi scăpat fugind spre vestiare, dar mi-a pus careva o piedică şi, căzând, m-au luat la bumbăcit. Noroc cu Petcu şi cu alţi câţiva jucători ai Corvinului care m-au apărat. Parte a publicului a scandat, de la început, Crăciunescu lângă Ceauşescu!"
Constantin Teaşcă. Ieri, Constantin Teaşcă era vizibil marcat de întâmplarea de la Hunedoara: "Deşi, ca observator, nu mi-am făcut decât datoria, am încasat-o bine, pumni şi picioare câte n-am putut număra! După ce tuşierului Deaconu i-au rupt cămaşa, iar mie, după primul pumn, mi-a zburat pălăria de pe cap, a apărut un tip înalt, îmbrăcat în gri, care m-a aruncat într-o maşină şi m-a scos la Casa de Oaspeţi a Combinatului. Nu i-am revăzut pe arbitri decât la Poliţie, pe la 14.30. Crăciunescu şchiopăta şi mi-a spus că Petcu, Nicşa şi Şumudică l-au salvat din ghearele huliganilor. Culmea, tocmai Şumudică, pe care-l eliminase! Arbitrajul a fost fără cusur, de nota 9, cu toate deciziile corecte, inclusiv prelungirile. Precizez că meciul nu s-a încheiat, invadarea terenului petrecându-se înaintea fluierului final".
Jackie Ionescu, antrenor Corvinul. Am încercat ieri, direct şi prin intermediul lui Ion Predoşanu, prezent la Timişoara, unde locuieşte profesorul Ion V. Ionescu, să obţinem o declaraţie de la antrenorul Corvinului. N-am reuşit, persoana în cauză refuzându-ne net. Am înţeles doar că, "n-am mai trăit asemenea întâmplări şi mi-e o silă cumplită. Mă abţin însă de la orice comentariu. Dac-aş vorbi, aş putea lua şi 10 ani suspendare?!"
Material apărut în ziarul "Sportul românesc" din data de 26 aprilie 1993, semnat de Nicolae Stanciu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu