Ştirea venită în redacţie ieri, de la corespondentul din Cluj, cum că arbitrul Dan Dragoş Crăciun a fost nominalizat pentru marele premiu fair-play, pe 1998, impune un comentariu aparte, pentru că este scos la lumină, un fapt unic, peste care s-a trecut, din păcate, prea uşor. Respectivul "cavaler" s-a retras de bună voie de pe lista FIFA, chiar dacă prestaţiile şi, mai ales, vârsta îi dădeau dreptul să continue. Doctorul clujean a anunţat la vremea respectivă că cedează locul în favoarea unui tânăr arbitru, Florin Chivulete. Gestul său nu a trecut neobservat acolo, în birourile unde se decide soarta arbitrajului mondial şi, în semn de mare preţuire, boşii "cavalerilor" l-au nominalizat pe Dan Crăciun pentru premiul de care aminteam mai sus. Dincolo de umbrele care s-au vrut a se arunca asupra prestaţiei acestui arbitru, trebuie să recunoaştem că medicul clujean a dat pentru fotbalul românesc o mare lecţie. A dovedit că, înainte de toate, este un caracter deosebit, şi a avut puterea să-i întindă mâna unui "cavaler" de mâine. Acelaşi Dan Crăciun, fără de care, cu ani în urmă, pe terenul de joc, Damian Militaru ar fi putut fi protagonistul unei nedorite drame. Prin renunţarea sa, el s-a ridicat, triumfător, deasupra tuturor. Chiar dacă săgeţile cu venin nu-l vor ocoli. Fotbalul, ca şi viaţa, are nevoie de gesturi unice.Articol publicat în ziarul "Gazeta sporturilor" din data de 4 februarie 1998, semnat de Şerban Ionescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu