Daniel Munteanu, din Bacău, a fost arbitru asistent FIFA în anii 1996 şi 1997, până când un accident vascular i-a pus capăt carierei. Un arbitru asistent foarte bun, Daniel Munteanu a continuat să rămână dedicat arbitrajului şi după nefericitul accident, fiind instructor pentru arbitri. Şi-a creat un site – www.danimunte.ro – pe care orice arbitru, indiferent de eşalon, ar trebui să-l acceseze pentru ca pregătirea sa pentru un meci să fie completă. Daniel Munteanu a acceptat să acorde un interviu pentru Sport-Câmpina, interviu pe care vă invit să-l citiţi:
Arbitrajul este o pasiune, o preocupare care mă ajută să fiu
în contact cu oameni din întreaga lume, implicaţi în instruirea arbitrilor.
Care este cea mai frumoasă amintire a carierei dvs de
arbitru?
Îmi amintesc cu foarte mare plăcere de participarea la
Campionatul European de tineret sub 18 ani din 1996, Besancon - Franţa. Au fost 11 zile minunate
cu antrenamente, cu 4 meciuri între care şi finala. Acolo am avut ocazia să
discut cu mulţi arbitri din Europa.
Aţi avut un accident vascular care v-a scos din circuit. Cât
de greu a fost să treceţi peste acel moment?
În momentul când, în spitalul din Bucureşti, medicii mi-au
spus că nu voi mai putea face sport de performanţă, m-am revoltat în interiorul
meu, refuzam să cred că este adevărat şi până când am împlinit vârsta de 45 de
ani (limita maximă la care îşi încheie activitatea arbitrii de divizia A) am
sperat că voi reuşi să revin şi să continui de unde am întrerupt. Când mi-am
dat seama că aşa ceva nu mai era posibil, am căutat ceva care să mă menţină în
contact cu arbitrajul, simţeam că sunt dator să dau celor tineri din ce am
învăţat în mulţii ani de activitate în arbitraj. Pentru aceasta mi-am construit
propriul web site şi am intrat în legătură cu instructori de arbitri din toată
lumea.
Aveţi o experienţă importantă în arbitraj. Cum aţi
caracteriza momentul actual pentru arbitrajul românesc comparativ cu perioada în
care aţi fost dumneavoastră arbitru-asistent FIFA?
S-ar potrivi o replică dintr-un film “nimeni nu-i perfect”.
Şi arbitrii din generaţia mea au făcut erori, dar nu erau aşa mult mediatizate.
Ce credeti că lipseşte în acest moment arbitrajului românesc
pentru a avea un arbitru în elita mondială?
Mă abţin să exprim o opinie, la aceasta ar trebui să se
gândească cei care conduc arbitrajul.
Cât de mult contează în pregătirea psihologică a unui
arbitru pentru un meci din prima ligă scandalurile din media, declaraţiile
unora dintre conducători sau patroni ai echipelor implicate? Ce credeţi că favorizează
perpetuarea acestor scandaluri?
Ca în orice domeniu, când ceva nu merge cum ar trebui, am
făcut o analiză a cauzelor care ar putea determina arbitrii să greşească.
Pentru o prestaţie corespunzătoate arbitrii trebuie să fie pregătiţi fizic
pentru a fi la locul potrivit în momentul potrivit, teoretic pentru a lua
decizia conform prevederilor Legilor jocului şi psihologic pentru a face faţă
presiunilor de orice fel din jurul lui şi din jurul jocului. Testările fizice
si teoretice severe pe care arbitrii trebuie să le promoveze au arătat ca
arbitrii sunt pregătiţi din aceste puncte de vedere. Am putea trage concluzia
ca greşelile sunt făcute din cauza lipsei unei pregătiri psihologice
corespunzătoare. Pentru a veni în sprijinul arbitrilor în pregătirea lor
psihologică am obţinut permisiunea a doi psihologi (din Italia şi Anglia) să traduc şi să public pe website-ul meu articole
despre “Pregătirea psihologică a arbitrilor de fotbal de top” şi despre
“Pregătirea mentală”. V-aţi gândit vreodată la faptul că mai tare doare
cuvântul decât palma?
Am simţit aceasta când colegii de serviciu citeau cu interes ziarele de sport
din zilele de luni ca să afle ce notă mi-au dat cronicarii şi apoi să
comenteze. În opinia mea, scandalurile la care vă referiţi sunt favorizate de
lipsa de educaţie a celor care le iniţiază. Văd ca pe un mare rău adus
arbitrajului, în special, şi fotbalului, în general, emisiunile de televiziune
în care, sub pretextul analizei jocului, arbitrii sunt judecaţi public de
jucători, antrenori, investitori, realizatori ai emisiunii şi alte persoane.
În momentul de faţă
vă ocupaţi de creşterea arbitrilor din Bacău. Ce înseamnă pentru dumneavoastră
această activitate?
Astfel mă simt
împlinit prin faptul că mai pot fi de folos. Într-o lume în care suntem
”care pe care”, pot oferi din preaplinul fiinţei mele, fără să cer nimic în
schimb.
Care ar fi primul sfat pe care l-aţi da unui tânăr care vrea
să devină arbitru?
La primul curs pentru iniţiere în arbitraj, le spun
participanţilor că este minunat să vezi că te poţi face ascultat de 22 de
jucători şi, după ce ai arbitrat un joc, să poţi să dormi liniştit în patul tău
fiindcă ai împărţit dreptatea pe terenul de joc.
De asemenea,
Daniel Munteanu a avut amabilitatea de a pune la dispoziţia cititorilor
Sport-Câmpina mai multe fotografii din activitatea sa internaţională:
1995, Timişoara: Poli Timişoara – Steaua, Daniel Munteanu, Aron Huzu,
Emil Urcan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu