EXCLUSIV! Ion Crăciunescu: „Viaţa mea aparţine arbitrajului”

Prezent la Câmpina la întâlnirea conducerii FRF cu reprezentanţii echipelor din sud-estul ţării, Ion Crăciunescu ocupă în prezent funcţia de preşedinte al clubului Chindia Târgovişte, din Liga a III-a. În exclusivitate pentru Sport-Câmpina, a acceptat un dialog, bineînţeles, pe tema arbitrajului…

Domnule Crăciunescu, preşedintele Mircea Sandu a spus că delegările au fost în ultimii 20 de ani cea mai importantă problemă a Comisiei Centrale. Pe perioada mandatului dvs a fost la fel?
Este o problemă mare
aceasta a delegărilor, dar cele mai mari probleme în arbitraj ar fi, după părerea mea, selecţia şi promovarea. Dar şi problema delegărilor este una importantă, mai ales pentru că creează numeroase conflicte. Întotdeauna apar multe nemulţumiri şi asta e o realitate.
Unde consideraţi că se află în acest moment arbitrajul românesc?
Arbitrajul românesc, pe plan inten, nu se manifestă la potenţialul lui. Este părerea mea personală, că există anumite pârghii care îl influenţează. Ca potenţial, suntem peste alte ţări europene, cum ar fi Italia sau Germania, dar şi altele.
Când spuneţi „pârghii”, la ce vă referiţi mai exact?
Când spun pârghii mă refer la sistemul nefast care există încă în fotbalul românesc, unele racile care dăunează şi despre care, e adevărat, trebuia să vorbim la trecut, dar iată că se perpetuă. Şi se va perpetua cât există aceiaşi oameni care coordonează această activitate.
Urmează câteva evenimente importante – finala Europa League de la Bucureşti din 2012 şi Campionatul European din acelaşi an din Polonia şi Ucraina. Credeţi că s-ar putea ca un arbitru român să conducă finala Europa League?
Este o obligaţie. Nu cred că vom avea o echipă care să joace în finală şi nici în semifinală pentru că fotbalul românesc este în mare scădere. Avem potenţial uman, dar există undeva un scurt-circuit. Avem arbitri care pot să conducă finala, sunt arbitri pe lista FIFA, au maturitatea necesară, vârsta necesară. Se organizează o finală în România şi noi trebuie să facem un lobby puternic pentru că este o şansă pe care n-ar rata-o nici o altă ţară.
Dar la Campionatul European?
Cred că este mai uşor de ajuns decât la finala Europa League.
Ce ar fi mai important pentru arbitrajul românesc – o finală europeană sau prezenţa la un turneu final al Campionatului European?
O finală este mai importantă. Este un singur meci, asupra căruia sunt aţintiţi toţi ochii Euroei şi nu numai. La un turneu final, eşti doar unul dintr-un grup mai mare de arbitri şi poţi avea şansa de a prinde meciuri importante sau nu… Dar o finală, rămâne o finală!
Spuneţi acest lucru, pentru că sunteţi ultimul român care a condus o finală de cupă europeană, dar nu aţi ajuns şi la un turneu final de Europene sau Mondiale?
Este doar părerea mea. Şi nu numai a mea… Îmi aduc aminte că acelaşi lucru mi l-a spus marele Ioan Chirilă, când am fost delegat la finala Champions League de la Viena, după ce ratasem Mondialul american. E mai importantă o prezenţă la o finală, între atâtea valori, decât una într-un grup mai mare de arbitri, la un turneu final, unde s-ar putea să arbitrezi doar un meci anonim prin grupe…
Vă pare rău că nu mai sunteţi în fruntea arbitrajului românesc?
Sincer, viaţa mea aparţine arbitrajului, n-o să mă rup niciodată, am activat foarte mult în acest domeniu şi am amintiri foarte frumoase. Dar peste orice lucru în viaţă poţi, totuşi, să treci. Citeam, recent, o declaraţie a unui arbitru care spunea că nu poate trăi fără arbitraj, eu cred că n-a încercat…
O ultimă întrebare, când aţi fost ultima oară la Câmpina?
Ooo… Nici nu mai ştiu… Cred că am arbitrat o dată aici, mai demult, nu mai ştiu… Oricum, în ultimii 20 de ani nu am mai fost la Câmpina.
Vă mulţumesc!