Nu sunt un fan al ciclismului... Dar cu toate acestea, în ultimele trei săptămâni m-am uitat aproape în fiecare după-amiază la Turul Franţei. Şi nu m-am uitat pentru că aş şti cine este Contador sau Amstrong sau mai nu ştiu cine - nici măcar nu ştiu fiecare în parte ce echipe reprezintă. Nu am înţeles foarte bine nici modul de punctare... Dar nu asta m-a interesat. M-am uitat pentru nişte peisaje fantastice. M-am uitat pentru că Franţa este o ţară absolut fantastică... Şi am văzut peisaje superbe. Am văzut castele încărcate de istorie, pe care s-ar putea să nu am ocazia niciodată să le văd de la faţa locului. Am văzut nişte cadre senzaţionale în munţi, atât în Alpi, cât şi în Pirinei. Am văzut nişte şosele cum noi nu o să avem niciodată. Nu în ultimul rând, am văzut o transmisie de televiziune excelentă.Iar totul s-a încheiat cu un adevărat regal, la Paris. Am avut ocazia să văd Parisul şi este locul în care îţi doreşti să trăieşti sau măcar să revii. Graţie transmisiunii fără cusur, inclusiv cu imagini din elicopter, am revăzut o serie întreagă de locuri pe unde am avut bucuria să ajung şi eu. Şi totul s-a încheiat pe Champs-Elysees, cel mai frumos bulevard din lume. A fost un regal, o desfătare şi un plăcut prilej de readuceri aminte a unor momente unice. Mulţumesc Turul Franţei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu