Despre arbitraj, cu asistentul FIFA Cristian Nica

Mulţi ani cel mai bun arbitru asistent al României, pe lista FIFA de opt ani, fost preşedinte al arbitrilor prahoveni, Cristian Nica reprezintă un reper în arbitrajul românesc. Tocmai din aceste motive, am profitat de amablitatea lui pentru a vă oferi un interviu în exclusivitate.

Recunoştinţă doctorului Vlaiculescu...

Cum ai început arbitrajul? Ce te-a determinat sa începi o astfel de carieră?

Nu pot să spun că a fost dragoste la prima vedere,

iubirea a venit pe parcurs acaparându-mi aproape toată existenţa. Cred că un rol important l-a avut regretatul Emil Vlaiculescu, care era medicul echipei Astra – unde eu jucam – şi, totodată, preşedintele Comisiei Judeţene de Arbitri şi care m-a direcţionat spre acest fenomen.

Prima ieşire „afară” şi prima finală de cupă

E;ti de mai mulţi ani arbitru internaţional, ai fost de multe ori cel mai bun arbitru asistent din România. Care este cea mai frumoasă amintire din cariera ta de până acum?

Statistic vorbind am 10 ani în prima ligă şi 8 ani pe lista FIFA. Amintiri frumoase sunt foarte multe, dar poate cele mai puternice trăiri emoţionale le-am avut la prima mea ieşire peste hotare, care a fost în Anglia, unde am arbitrat pe stadionul, celebru de astfel, al echipei Nottingham Forest. Pe plan intern, ar fi prima finala de cupă în faţa unei asistenţe record, eu fiind de altfel, la momentul respectiv, un cvasi debutant, pentru că aveam doar vreo 15 jocuri în prima ligă.

Pe „Camp Nou”

Care a fost deplasarea internaţională care ţi-a rămas cel mai aproape de suflet şi de ce?

Probabil că deplasarea de la Barcelona, în Champions League. Am avut ocazia să arbitrez la cel mai înalt nivel pe un stadion celebru – „Nou Camp”, din Barcelona - un joc în care am luat decizii împotriva unor jucători pe care toată lumea îi cunoaşte şi care, la ora actuală, cred că reprezintă vârful mondial al fotbalului.

Pregătirea unui joc

Există vreo diferenţă între abordarea partidelor pe plan intern şi pe plan internaţional din partea ta ca arbitru?

Normal nu ar trebui să fie nici o diferenţă, dar - din nefericire - afară este mult mai uşor, eşti tratat normal, eşti respectat, pe când în ţară este multă presiune mediatică pe care unii nu o suportă prea uşor şi mai apar clacaje.

Cum te pregăteşti pentru un meci?

Pregătirea unui meci începe din momentul în care aflu delegarea şi îmi iau primele informaţii despre echipe, jucători, situaţia în clasament, eventuale probleme la echipe, suspendări, tactica echipelor, dacă joacă la ofsaid sau nu, atacanţi periculoşi... Iar atunci când se apropie jocul prefer să stau singur, să mă uit la un film, să ascult muzică şi să îmi „spăl creierul” de toate „gunoaiele acumulate”.

„O simbioză Tudor – Balaj ar dar un super arbitru”

Care este diferenţa din punctul tău de vedere, ca arbitru, între un meci din campionatul intern şi unul internaţional?

Ar fi multe lucruri de spus... În primul rând, diferenţa cea mai mare este de mentalitate, iar dacă am dezvolta această idee am ajunge la ceea ce se numeşte educaţie.

Ai arbitrat mult şi cu Tudor şi cu Balaj, cei mai buni arbitri români ai acestor ani. Se poate spune că eşti mai apropiat de unul dintre ei, că îţi place mai mult să arbitrezi cu vreunul dintre ei sau că stilul vreunuia dintre ei este mai aproape de al tău?

Am arbitrat, este adevărat, cu amândoi, poate mai mult cu Tudor, dar cred că, glumind, cel mai bun arbitru ar fi o simbioză a celor doi. Ar ieşi un super arbitru.

Neinteresat de arbitrajul prahovean...

Care consideri ca este starea arbitrajului prahovean la momentul actual?

În momentul acesta nu mă interesează arbitrajul prahovean. Au fost prea multe dezamăgiri care au venit din partea unora şi prefer să-mi văd de treaba mea.

Şi-ar dori să arbitreze pe „Naţional Arena”

Există vreun meci - intern sau internaţional - pe care ţi-ai fi dorit să-l arbitrezi, dar încă nu ai făcut-o? Sau vreun stadion pe care ai vrea să arbitrezi?

Am arbitrat pe multe stadioane de 5 stele, într-o atmosferă de vis, adevărate spectacole fotbalistice. Nu am un ţel anume, poate doar în ţară mi-aş dori să arbitrez pe noul stadion....

Ce regreţi din activitatea ta de arbitraj?

Arbitrajul mi-a oferit atât de multe satisfacţii materiale şi spirituale încât regretele nu-şi au locul în cariera mea.

Ce sfat ai da celor care doresc să înceapă acum o carieră de arbitru?

Sunt dezamăgit privind în această direcţie şi atunci prefer să-i las pe alţii să dea sfaturi. Eu îmi văd de partea frumoasă a ceea ce fac cu mare dragoste, pasiune, iar cei care se apucă de această „meserie” să culeagă de la mine ceea ce consideră ei că este util pentru activitatea lor, iar eu le urez succes tuturor.