Marius Palancianu, între fotbal și muzică sau din poartă, la tobe, unde a înconjurat Globul, și apoi pe banca tehnică!

Marius Palancianu este actualul antrenor secund al liderului campionatului județean, Unirea Câmpina, după ce ani al rând a fost antrenor principal al acesteia. “Pălă”, după cum este cunoscut în lumea fotbalului - și nu numai – a acceptat să vorbească despre viața sa, despre cariera sa și despre dragostea pentru fotbal și muzică.

A început fotbalul la 12 ani

În 1982, la vârsta de 12 ani, a început fotbalul ca portar la piticii clubului Poiana Câmpina, după ce a fost remarcat de portarul de atunci al echipei, Savu Șoacătă, la o “miuță” pe terenul din păduricea de lângă Școala de Poliție. Primul său antrenor a fost Vasile Postolache, tatăl lui Alin Postolache, fostul mare fundaș al clubului Poiana. Până în anul 1988, când a plecat în armată, “Pălă” a jucat la juniorii clubului Poiana, unde i-a mai avut ca antrenori pe nea Gicuță Ionescu și Ion Dumitru. În 1990, la revenirea din armată, a ajuns la prima echipă a clubului Poiana, antrenată la momentul respectiv de Marcel Goran și Gheorghe Ionescu. În anul următor a plecat la Steaua Sterom Câmpina, după care periplul său fotbalistic a continuat la Brebu, Bușteni, la Hidrojet Breaza și apoi la Unirea Câmpina, unde – practic - și-a încheiat cariera de portar.

Poreclit “Linguriță”, se mândrește că a luat două goluri de la Răducioiu!

De ce portar? “Mi-a plăcut foarte mult de la bun început să fiu portar și poate a fost și o moștenire de la tatăl meu, care a fost tot portar la echipa actualei Școli de Poliție. La începuturile carierei mele, m-au îndrumat foarte mult Savu Șoacătă, cel care m-a luat de mână și m-a dus la piticii Poienii, și Aurică Potoacă. Din păcate, mulți antrenori nu au avut încredere în mine, în primul rând din cauza staturii mele, dar au fost și tehnicieni care m-au încurajat și aici i-aș aminti pe nea Gicuță Ionescu și pe regretatul Virgil Blujdea” – se destăinuie “Pălă”.

Atunci când îl întrebi despre cea mai frumoasă amintire a carierei de jucător, zâmbește și mărturisește că îi este greu să aleagă. “La 17 ani, pe stadionul Poiana am jucat cu echipa de juniori I contra lui Dinamo. La bucureșteni era exact acea generație care avea să erupă în primii ani de după revoluție. Ne-au bătut cu 6-0, iar printer marcatori s-a aflat și Răducioiu, care mi-a dat chiar două goluri. Din acea echipă mai făceau parte Prunea, Bogdan Bucur, Lupescu, Răducioiu și alții. Apoi, în același sezon, am făcut un meci foarte bun contra echipei Petrolul Ploiești, iar Camil Oprișan, care era antrenor la ei, chiar s-a interesat de mine și mi-a promis că va încerca să mă transfere. N-a fost să fie… Nu în ultimul rând, este vorba de debutul meu în Divizia C, la un meci de seniori. Era în 1988, jucam contra unei echipe de la Sf. Gheorghe, iar antrenor era Virgil Blujdea. Eu eram rezerva lui Șoacătă, tocmai cel care mă adusese la fotbal. Prin repriza secundă, pentru că acuza dureri la spate, Șoacătă a cerut să fie înlocuit și atunci Virgil Blujdea mi-s zis: Linguriță, intri în poartă! Și Linguriță a rămas porecla mea…”, își amintește cu nostalgie actualul antrenor secund de la Unirea Câmpina.

Antrenor dedicat clubului Unirea

Ca antrenor, “Pălă” a fost aproape de clubul Unirea Câmpina, singurul pentru care a lucrat în această calitate. “Am fost de la bun început alături de băieții de aici și ne-am bucurat împreună când am promovat în prima ligă județeană. Nu a fost o perioadă ușoară, dar am avut destule satisfacții și îmi doresc foarte mult ca în vară să ne putem bucura cu toții de promovarea Unirii în Liga a III-a. Din punct de vedere tehnic, am licența C și urmez cursurile pentru obținerea licenței B, însă este destul de greu, mai ales din punct de vedere financiar. Ca antrenor cea mai mare satisfacție am avut-o în sezonul în care ne-am clasat pe locul 4, iar cel mai bun  meci de atunci a fost victoria cu 2-0 în fața formației Petrolul II Ploiești, după care Petrică Butufei m-a felicitat. Pentru mine a însemnat foarte mult…” - își amintește “Pălă”.

Pasiunea pentru tobe i-a oferit posibilitatea să vadă lumea…

Mai puțini, poate, știu că o altă mare pasiune a lui “Pălă” este muzica, fiind un apreciat toboșar. Despre această pasiune, Marius Palancianu ne-a precizat: “Muzica este a doua mare pasiune a mea, dar după fotbal. Pot să spun că m-am realizat datorită acestei pasiuni frumoase, care mi-a oferit posibilitatea și să văd întreaga lume. Cele două arte – sportul și muzica – au în comun misiunea de a-i face pe oameni fericiți și ori de câte ori mi-a reușit acest lucru, am simțit că sunt un om împlinit. În plus, în ambele situații este nevoie de lucru în echipă și coordonarea între membrii echipei – sau orchestrei - , astfel încât rezultatul este de fiecare dată oferirea unor momente de plăcere unor oameni”.

“Pălă” a fost plecat mai mulți ani pe vapor, având contracte cu diverse firme, misiunea sa fiind aceea de a cânta pe vapoare de croazieră. “Astfel am văzut o mare parte din această lume. Am văzut patru dintre cele șapte minuni ale lumii antice sau locurile pe care se aflau acestea: piramidele din Egipt, farul din Alexandria, colosul din Rhodos și Templu zeiței Artemis din Efes, Kușadasi. De asemenea, am colindat prin întreaga mare Mediterană, în Caraibe, Statele Unite ale Americii și am ajuns până în Alaska. Mi-a plăcut mult în Alaska, dar și la Seattle, la Washington, unde am ajuns până în fața Casei Albe, la Fort Lauderdale, în Miami, în insulele din Caraibe, iar în Europa cel mai mult mi-a plăcut în Spania, la Malaga, la Barcelona și în insulele grecești. Iar pe vapor am reușit să îl conving pe căpitan să ne facem o echipă de fotbal și aproape în fiecare port în care opream jucam un meci. Cel mai departe am jucat în Alaska și poate și din acest motiv mi-a plăcut Alaska atât de mult…”
Pe vapor, în largul coastelor Alaskăi