Am pretenţia că am avut oarecari tangenţe cu acest fenomen şi de aceea îmi permit să fac unele aprecieri. Nu am numărat niciodată câte decizii ia un arbitru într-un meci, dar îl cred pe Balaj, care - probabil - se bazează pe nişte statistici UEFA. Nu fac nici un proces de intenţie nici unuia arbitru, dar... Balaj se bucură de întreaga mea consideraţie, fiind - în momentul de faţă - arbitrul din România pe care eu personal îl apreciez cel mai mult. Este adevărat că pentru un arbitru cinstit, care greşeşte două-trei decizii din 600 într-un meci, şi este făcut hoţ, nu este tocmai plăcut. Nu mă refer la această categorie de arbitri. Dar mai sunt cel puţin două alte categorii.
Mai există o categorie de arbitri, la meciurile cărora se înclină terenul... Dacă din 600 de decizii într-un meci, 50 sunt greşite, iar toate sunt greşite în aceeaşi direcţie, atunci sintagma "hoţ" este una îndreptăţită pentru acel arbitru.
De asemenea, dacă din 600 de decizii doar 2-3 sunt greşite, dar acelea înseamnă - spre exemplu - un penalty şi eliminarea unui jucător, în ultimele minute, iar prin acaestă decizie se stabileşte învingătoarea partidei, atunci apare o problemă... Acesta este genul de arbitru care încearcă să afişeze o corectitudine artificială, iar la momentul oportun o comite. Şi stabileşte învingătoarea! Apoi, poate spune din 600 de decizii, am greşit două-trei, de ce să fiu pus la zis?! E, asta-i deja parcă altceva... Repet, nu este cazul lui Balaj, cel puţin până la proba contrarie, dar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu