Citind materialul, mi-am amintit de cum se dădeau probele acum câţiva ani. Prin anii 1995, 1996, 1997, Gusti Constantin era în loturile C şi B şi se întâmpla ca de multe ori să dăm probele fizice împreună. Vreau să fiu bine înţeles. Gusti este un băiat simpatic, de mare bun simţ, faţă de alţii ajunşi tot cam prin aceleaşi sfere... Din punct de vedere al arbitrajului, însă... Personal, nu cred că locul lui este acolo. Sunt cel puţin câteva zeci de alţi arbitri mult mai buni decât Gusti. Singurul său avantaj - este băiatul lui tata!
Şi revin la poveştile de care vorbeam... La mai multe probe fizice, deşi de obicei la testul Cooper alergam în jur de 2.950-3.000m, se întâmpla ca eu să parcurg 3.150m, chiar spre 3.200. Ce bine pregătit sunt! - îmi spuneam. Aiurea... La finalul cursei aflam că Dan Petrescu, pe atunci preşedintele CCA, îl certa pe Gusti: "Băi, ţie nu ţi-e ruşine! Trebuie să ţin aproape 13 minute să treci şi tu la 2.800 m... Păi, aleargă tac-tu mai bine decât tine! Chiar nu şi-e ruşine?!" Şi Gusti se ruşina... Iar după ce arbitra 14-15 jocuri din 17 etape, era promovat la excepţional!
Şi asta este doar una dintre feţele arbitrajului... Tristă poveste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu