Presa, mai ales cea sportivă, este plină în aceste zile de stenograme, după reţinerea preşedintelui CCA, Vasile Avram. Noul scandal de corupţie care zguduie arbitrajul românesc a arătat – pentru a nu ştiu câta oară – şi deficienţele unui sistem de justiţie pus în practică de oameni preocupaţi, parcă, doar de... imagine.
Şi am să încerc să explic ce nu am înţeles eu din stenogramele prezentate. În primul rând, prostia asta cu stenogramele „scăpate” de DNA „pe surse” este o prostie fără margini, al cărui singur scop este terfelirea celui acuzat. Cel în cauză, acum Avram, nu se poate apăra, iar credibilitatea lui va fi afectată în aşa fel încât greu va mai putea ocupa vreo funcţie publică. Dara cesta este scopul justiţiei? Cu siguranţă, nu, dar acestea sunt singurele efecte ale justiţiei din patria noastră.
Cei care „scapă” aceste stenograme sunt atât de naivi, încât aruncă o imagine defavorabilă chiar asupra propriei instituţii. Dintr-o astfel de stenogramă am aflat că lui Vasile Avram i s-a propus să poarte microfoane pentru a-i demasca pe Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir, iar dintr-un alt material din presa acestor zile am aflat că acest dosar ar fi instrumentat de acelaşi procuror care s-a „ocupat” de „termopanele lui Năstase” şi cazul senatorului Voicu, două dosare politice, nefinalizate nici acum, după ani întregi de la declanşarea showului. Şi dacă procurorul respectiv nu a încheiat acele dosare, de ce naiba mai deschide altele, a căror finalizare este la fel de greu de anticipat?! Sau nici nu îl interesează finalizarea lor reală, în justiţie, ci doar o campanie de imagine?! De asemenea, nu am înţeles cum vine treaba asta cu alegerea ţintelor. Adică, stă procurorul picior peste picior în biroul său şi se întreabă pe cine să mai terfelească azi. Şi vrea să-şi lege numele de un personaj sonor, cu notorietate, probabil pentru a „da bine”, inclusiv în ochii şefilor sau ai celor care pot realiza promovări. Aşa?! Stau şi ascultă telefoane toată ziua şi văd cine le pică în plasă? Iar când au ocazia să vină un alde Avram cască imediat ochii mari şi propun colaborări pentru a „prinde” un „peşte mare”. Cum se poate aşa ceva?! O anchetă firească ar trebui să plece de la o faptă, de la INDICII şi, mai ales, de la DOVEZI! Lucruri de care procurorii români par să nu fi auzit, mulţumindu-se doar cu stenograme care pot distruge cariere şi vieţi de oameni nevinovaţi, atâta vreme cât nici o instanţă nu i-a condamnat definitiv şi irevocabil: Dacă asta-i justiţie, s-ar potrivi un mesaj des auzit pe stadioane: „Lasă-ne! Lasă-ne!”
PS – Această postare este doar un punct de vedere şi nu vreau să iau apărarea nici lui Avram, nici lui Mircea Sandu, nimănui. Şi nici să-i acuz de ceva: Am părerile mele personale despre fiecare dintre ei, dar nu acest lucru mi s-a părut acum relevant, mai ales când am aflat că celebrul dosar „Penescu”, în care fostul şef al arbitrilor, vâlceanul Gheorghe Constantin, care a şi fost arestat – tot preventiv – mai bine de 9 luni, nu a ajuns încă la fond, după mai bine de 30 de înfăţişări!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu