Cine conduce arbitrajul românesc...

Am avut posibilitatea - evit să spun onoare sau plăcerea - de a-i cunoaşte pe toţi cei care compun în momentul de faţă Comisia Centrală a Arbitrilor. Despre mulţi am poveşti trăite personal, unele chiar foarte interesante, astfel încât cred că pot avea o părere pertinentă despre fiecare în parte, chiar dacă nu mai fac parte din lumea arbitrajului... Sau, poate, tocmai de aceea... Dar nu, pentru că tot ceea ce voi spune acum şi aici, am mai spus celor din lumea arbitrajului cu diverse ocazii.

În momentul de faţă, Comisia Centrală a Arbitrilor este formată din Gheorghe Constantin (Rm. Vâlcea), preşedinte, Marcel Lică (Constanţa) şi Nicolae Grigorescu (Timişoara), vicepreşedinţi, Constantin Gheorghe (Suceava), Ioan Igna (TImişoara), Dan Petrescu, Vasile Avram (ambii Bucureşti), membri, Constantin Ştefan (Bucureşti), secretar, Nicolae Rainea (Galaţi), preşedinte de onoare.

Gheorghe Constantin mi-a fost chiar simpatic atâta vreme cât a fost arbitru. Apoi, l-am arbitrat, el fiind preşedintele unui club, mai apoi mi-a fost observator la un joc foarte important şi chiar m-a lăudat... De când este preşedintele CCA nu mai este acelaşi om... Are abilitatea de a se plia pe exigenţele conducătorilor - de club şi ai federaţiei, fiind unul dintre oamenii care preferă să-şi vadă de treabă în loc să aibe grijă de propria imagine, ceae ce nu s-a întâmplat cu predecesorii săi în această funcţie. Ceea ce se întâmplă la adăpostul discreţiei sale şi grija pe care trebuie s-o aibă de cei doi copii ai săi, ambii arbitri, Augustus Constantin, pe lista FIFA, iar Florin Constantin, în locul "B", îl fac extrem de vulnerabil. Dar, cu o vorbă dragă prietenului său, Adrian Porumboiu, "e ca trestia, ştie cât să se îndoaie fără să se rupă".

Marcel Lică şi Nicolae Grigorescu, cei doi actuali vicepreşedinţi ai CCA, au sfera lor de interese, dovadă stând faptul că atâta vreme cât Grigorescu a fost preşedintele CCA erau o grămadă de arbitri din Timişoara pe lista FIFA şi în loturile republicane, chiar dacă nu toţi - poate - aveau valoarea necesară.

Dintre membri, fiecare încearcă si aibe o arie cât mai mare de influenţă. Constantin Gheorghe - zis "Costică Suceava", pentru a se deosebi de tizul său din Vâlcea - şi-a atras de partea sa Moldova, chiar dacă nu mai este pe aceiaşi "cai mari" oferiţi de statul de senator. Dan Petrescu a revenit cum puţini mai credeau, pentru a fi - din nou - "tăticul" bucureştenilor şi al arbitrilor din Muntenia, inclusiv Prahova. Vasile Avram are interesele sale, legate în principal de cei doi copii ai săi bine înfipţi în diverse loturi, cel mai cunoscut fiind Marius Avram, central în prima grupă valorică a lotului A, cu pretenţii de FIFA. Unul dintre oamenii care personal mi s-au părut de cel mai mare bun simţ este Ioan Igna. Am avut posibilitatea de a-l vedea destul de des, atât la cursurile cu arbitri din primul eşalon, care au avut loc ani la rând la Sinaia, dar şi la cursurile cu lotul "B" şi "C", unde am participat, sau chiar ca observator la unele jocuri. Igna are un alt stil, aşa cum a avut şi în arbitraj. Iar asta se vede, inclusiv în respectul pe care oamenii din ţară îl au faţă de Igna. Mulţi au apreciat că a fost un arbitru mai bun decât mult mai galonatul Nicolae Rainea, iar celebrul sfert de finală de la Guadalajara, Mexic 1986, dintre Franţa şi Brazilia, rămâne unul dintre meciurile clasice de-a lungul istoriei fotbalului, un meci în urma căruia în Legile Jocului a apărut "amendamentul Igna".

Preşedintele de onoare Nicolae Rainea este numai umbra marelui fost arbitru, cu trei turnee finale de Campionat Mondial la activ, iar dacă s-a comportat şi în cariera sa aşa cum a făcut-o în Comisia Centrală, am mari îndoieli asupra valorii sale şi, mai ales, a caracterului său. Nu se poate să ajungi să ceri de la obraz unor arbitri din eşaloanele inferioare tot felul de lucruri, tu, marele Rainea, care ar fi trebuit să rămâi un simbol imaculat. Cât îl priveşte pe secretarul CCA, Constantin Ştefan, lui i se datorează ascensiunea lui Tudor, "gurile rele" spunând că numai apartenenţa sa la... Dinamo îl ţine bine înfipt în structurile CCA.

Nu-mi permit să judec pe nimeni, cu atât mai puţini nişte oameni cu cariere chiar pe plan internaţional. Totuşi, ca om care am fost arbitru timp de 20 de ani, cred că pot avea o părere... Astfel, în loc de concluzie pot spune că aproape toţi actualii componenţi ai CCA îşi desfăşoară activitatea la fel cum şi-au derulat şi cariera de arbitru. Mereu la limită, la alibi, încercând să supere cât mai puţină lume (din rîndurile conducătorilor de fotbal, cu care mulţi au derulat afaceri exrem de profitabile pentru ei), fără a acorda şanse egale tuturor celor care nu aveau în spate un nume, un tată sau... o afacere. Apoi, pe toţi - poate cu excepţia notabilă a lui Igna - funcţia i-a schimbat radical, cel puţin în raporturile cu cei din jurul lor. "Dă unui om putere şi ai să vezi ce fel de caracter are", spune un dicton celebru, care se aplică - ce trist... - şi în cazul de faţă. Ar fi foarte multe de spus, dar, deocamdată, mă opresc aici.

În încheiere spun o scurtă poveste, care îl are ca erou pe unul dintre actualii componenţi ai CCA. Nu spun cine, "persoană importantă"! Urma să arbitreze un joc din prima ligă. Înainte de a ieşi pe teren stătea pe un scaun, cu capul în mâini, căzut pe gânduri. Colegii de brigadă l-au întrebat dacă se simte bine... Am doar o mare problemă, le-a spus el. Nu ştiu cum arbitrez azi. De ce? Păi, pentru că am luat nişte bani de la conducătorul formaţiei gazdă, cu care am făcut o afacere cu conducătorul formaţiei oaspete, pe care am vândut-o apoi conducătorului unei alte formaţii, care era şi el interesat direct de rezultatul partidei din ziua respectivă... Grea misiune...

PS - Dacă acest material va avea ecou, pot să încerc unul similar şi despre conducătorii Comisiei Judeţene de Arbitri Prahova.