Arbitrul Valeriu Ioniţă îşi "ţepuieşte" colegii de fluier

Altfel decât pe FC Naţional în campionatul trecut, la jocul cu Rapid...

Huliţi şi blestemaţi în acelaşi timp de publicul spectator sau de preşedinţii de cluburi, înjuraţi de tribune, luaţi la rost de presă, suspendaţi de diversele comisii federale, arbitrii de fotbal din campionatul naţional au ajuns o categorie aparte în peisajul fotbalistic românesc. Dacă vreţi o comparaţie, asemenea politicienilor în viaţa socială de după Revoluţia din decembrie 1989. Dar asta nu-i totul, oamenii cu fluierul sau fanionul devenind ţinta violenţelor, chiar fizice, venite atât din partea spectatorilor, cât şi a fotbaliştilor sau conducătorilor cluburilor profesioniste sau mai puţin profesioniste.

Ultimele întâmplări petrecute în culisele arbitrajului le întrec însă pe cele relatate mai sus, fiind mai degrabă demne de scene din serialul "Caracatiţa" sau, de ce nu, "X Files".

O "păsărică" ce-şi are cuibul pe la Procuratură ne-a şoptit, cu emfază în glsăcior, ca să te ţii vericule, arbitrii au început să se ţepuiască între ei. Nu de alta dar se pare că, aşa cum se prezintă cazul de mai jos, baremurile federale oficiale şi cele "clubofile", neoficiale, au ajuns necorespunzătoare.

Prieten, că deh, aşa este în orice breaslă care se respectă, bucureşteanul Valeriu Ioniţă (foto stânga) a fost, dar probabil nu va mai fi mult timp, gata să sară îna jutorul oricărui confrate aflat la nevoie. Nu de alta, dar aşa-i în fotbal, aşa-i între arbitri. Auzind că un concitadin de-al său şi coleg de fluier intenţionează să-şi construiască o căsuţă pe undeva, prin Poiana Ţapului, cu bănuţii strânşi prin sudoarea şi vânătăile inerente meseriei, Valerică s-a oferit, evident nu dezinteresat, să-i facă cunoştinţă lui Constantin Ene, căci despre el este vorba, cu o firmă serioasă de construcţii prin intermediul căreia viluţa de vacanţă a fluieraşului să treacă de la stadiul de vis la cel de realitate.

S-a bătut palma, s-a băut aldămaşul, a venit excavatorul şi, după o cupă, două, la fel de brusc cum a apărut, s-a şi evaporat, precum cei 7.300 de dolari înaintaţi ca avans, sumă din care mister Ioniţă ar fi primit comision circa 1.300 dolari. Păgubaşul s-a plâns de înşelătorie la Procuratură, la poliţie, cercetarea dosarului fiind în curs. Firma angajată însă, de pe undeva, din Sighet, face pe moarta în păpuşoi.

Dar ţepuirea colegilor de breaslă nu se opreşte aici. Un alt "Black Knight" (cavaler în negru) a păţit-o din prietenia cu Ioniţă. Oar speţa, cum altfel? e identică celei în care a fost implicat Constantin Ene. Doar numele şi suma diferă. Chiar şi verdictul organelor abilitate. În schimb, modalitatea de înşelăciune nu-i schimbată deloc: aceeaşi firmă de construcţii, acelaşi intermediar, aceeaşi viteză de dispariţie după încasarea avansului.

Păcălitul însă, în persoana celebrului Traian Gh. Biziniche (foto dreapta)din Ploieşti, nu s-a lăsat, făcând tămbălău mare. Chemat la poliţie, intermediarul Ioniţă a fost nevoit să-şi recunoască vina, dând chiar înapoi reclamantului suma de 800 de dolari, reprezentând comisionul primit din partea onstructorilor din Sighet. Restul banilor lui Bizi, ca şi cei ai lui Ene vor intra în posesia păgubaşilor conform proverbului românesc "Prinde orbul, scoate-i ochii!".

Dezvăluirile noastre se opresc deocamdată aici. Deocamdată...

Material apărut în ziarul "Sportul românesc" din data de 28 octombrie 1998, sub semnătura lui Adrian Ionescu.