„Nu aş recomanda nimănui să citească ziarele de sport sau să se uite la ştirile sportive la tv înainte de a arbitra un meci în prima ligă”

- interviu cu arbitrul Radu Petrescu

Arbitrul Radu Petrescu, din Bucureşti, este unul dintre cei mai promiţători cavaleri ai fluierului care activează deja în prima ligă din ţara noastră. A absolvit şcoala de arbitri în anul 2002, iar în momentul de faţă are 34 de jocuri conduse în prima ligă şi 13 partide internaţionale ca rezervă. În toamna anului trecut a participat la un curs UEFA în cadrul Centrului de excelenţă în arbitraj, având mari şanse ca de la începutului anului viitor să acceadă pe lista FIFA. Radu Petrescu a avut amabilitatea să răspundă la câteva întrebări în exclusivitate pentru Sport-Câmpina.
Ce te-a determinat să începi o carieră în arbitraj?
Mi-a plăcut foarte mult fotbalul şi din cauza faptului că nu am reuşit să ajung la nivel înalt jucându-l, am ales arbitrajul ca o continuare a activităţii de jucător. Am jucat fotbal la nivel de Liga a IV-a, am fost portar, dar... pentru că nu am avut talent deloc, la 19 ani m-am gândit să-mi recalculez opţiunile. Şi până acum nu pot spune că îmi pare rău de alegerea făcută.

De la Collina, la Tudor

Ai sau ai avut vreun model în arbitraj? Cine şi de ce?
Modele, în general, le alegi atunci când eşti la început. Când am făcut eu şcoala de arbitri, erau la mare modă Collina, Frisk şi Merk. Cred că de la toţi încerci, cel puţin la început, să iei câte ceva. Un gest, o mişcare, o atitudine. Ulterior, constaţi că nu chiar toate se potrivesc şi în cazul tău. Pe măsură ce creşti, îţi dezvolţi singur personalitatea. Nu ascund faptul că au fost şi sunt şi arbitri români pe care îi apreciez. Şcoala am făcut-o sub comanda lui Gheorghe Moise, chiar îmi aduc aminte că domnia sa se afla la ultimul sezon în Divizia A atunci. Ulterior, Alexandru Tudor, în vremea când era preşedinte la Comisia Municipală de Arbitri, a avut o contribuţie la creşterea mea. Cu siguranţă că şi de la cei doi am avut multe de învăţat.
Despre derby-urile Olteniei
Care a fost cel mai greu meci pe care l-ai arbitrat până acum?
Prefer să îmi aduc aminte de două jocuri foarte frumoase: am avut plăcerea să arbitrez doi ani la rând derby-ul Olteniei, Pandurii Tg. Jiu - Universitatea Craiova, la Tg Jiu. De fiecare dată cu stadionul plin. Totuşi, ca să răspund şi la întrebare, cred că cel mai greu a fost FC Timişoara – Sporting Vaslui, sezonul trecut.
Fără ziare şi TV înainte de meci
Cât de greu este să arbitrezi în prima ligă de la noi? Cât de mare este presiunea?
Presiunea este o chestie care vine din interior. Dacă tu eşti liniştit în sinea ta, dacă ai făcut o pregătire de joc foarte bună, înseamnă că eşti gata de meci şi cu siguranţă jocul va ieşi aşa cum trebuie. Nu aş recomanda nimănui să citească ziarele de sport sau să se uite la ştirile sportive la tv. Pot să mai adaug ceva: cea mai frumoasă perioadă în arbitraj, perioada în care pur şi simplu arbitrezi de plăcere, este atunci când arbitrezi la nivel municipal/judeţean. Am foarte multe momente de care îmi aduc aminte cu mare drag din acea perioadă.
RESPECT-ul la UEFA
Te-aş ruga să faci o comparaţie între un meci din liga I şi un meci internaţional din punct de vedere al organizării, al presiunii asupra arbitrilor, al respectului publicului, antrenorilor, arbitrilor şi oficialilor faţă de arbitri.
Nu sunt eu în măsura să judec chestiunile de organizare. Cert este un lucru: la meciurile internaţionale la care am fost ca al patrulea oficial, am văzut ceea ce înseamnă cu adevărat conceptul pe care îl are UEFA: RESPECT!
Ai avut destul de multe deplasări internaţionale, mai ales ca rezervă a lui Tudor. Care a fost cea mai frumoasă deplasare internaţionala legată de arbitraj?
Fiecare meci îşi are povestea lui... Aş aminti aici Lille - Valencia, primul meci în care o brigadă românească a arbitrat în formula de şase un meci internaţional, Werder Bremen - Athletic Bilbao din sezonul trecut, Manchester City - Lech Poznan şi Bayer Leverkusen - Atletico Madrid, sezonul acesta.
Impresionat de portughezul Melo Pereira
Ai avut cu siguranţă ocazia să cunoşti personal numeroase personalităţi ale arbitrajului românesc şi internaţional. Care te-a impresionat cel mai mult şi de ce?
Aş da mai multe exemple, fără ca ordinea în care le dau să reprezinte un clasament. Portughezul Vitor Melo Pereira, care ne-a fost observator la Werder – Bilbao. L-am admirat pentru eleganţa şi pentru stilul său, pentru dragostea cu care vorbea de arbitraj şi pentru cunoştinţele pe care le are. Howard Webb - pe care l-am cunoscut la cursul de la Centrul de Excelenţă în Arbitraj de la Nyon, unde am fost în octombrie - pentru modestia şi pentru felul în care ne-a vorbit. Sir David Elleray - responsabilul cursului nostru de la UEFA - un gentleman în adevăratul sens al cuvântului. Michel Vautrot - observator la Leverkusen - Atletico - şarm franţuzesc, umor, stil.
Cum îl vezi pe arbitrul Radu Petrescu peste... 10 ani?
Hmm… Având încă 6 ani de arbitraj!
Care sunt sfaturile pe care le-ai da tinerilor care doresc să înceapă o carieră de arbitru?
Nu sunt eu în măsură să dau sfaturi, cel mult aş putea face o recomandare: să trateze fiecare antrenament şi fiecare meci ca şi cum de acela ar depinde viitorul lor în arbitraj! Şi, cu siguranţă, în timp, vor culege roadele muncii lor.