Comisia lu' Deaconu preferă cantitatea în locul calităţii. Astfel, apare mediocritatea!

Există un reflex încă de pe vremea comunismului - acela al raportărilor triumfaliste. Este un sindrom de care suferă şi cei care conduc fotbalul şi arbitrul prahovean - "Don Lică" şi Deaconu.
Şi am să explic de ce. "Don Lică" suferă
de boala de care au suferit toţi preşedinţii ajefeului prahovean. Poate şi pentru a ascunde un complex sau frustrări personale, întotdeauna, toţi au dorit ca Prahova să fie primul judeţ din ţară. „Don Lică” nu face excepţie şi se mândreşte că are un număr record de echipe. Cu ce preţ? Păi, cu preţul unei competiţii diluate mult din punct de vedere cantitativ şi cu mari compromisuri în privinţa disciplinei. Dar nu contează pentru „Don Lică” – atenţie, fost arbitru! – că la fiecare două-trei etape este câte un arbitru bătut, scuipat sau îmbrâncit, că de înjurat sunt înjuraţi toţi în fiecare etapă, ba, uneori, chiar de „Don Lică”... Nu contează că există o stare de degradare severă a calităţii bazelor sportive... Nu contează că sunt echipe care îşi plătesc datoriile oficiale doar când au ele chef sau când îşi aduc aminte... Nu contează că sunt toleraţi golanii şi vagabonzii care la fiecare etapă fac numai scandal şi agresează fizic sau doar verbal oficialii... Nu contează! Totul, pentru a se menţine, cu orice preţ, un număr cât mai mare de echipe. De ce? Ca să aibă „Don Lică” motive de mândrie când se duce pe la Capitală, iar în acelaşi timp să-şi rotunjească binişor veniturile personale... Impozabile sau mai degrabă neimpozabile...

Ciracul său de la conducerea Comisiei de Arbitri, Marian Deaconu, nu putea face excepţie de la caracteristicile portretului robot ale şefului său. Cel mai elocvent exemplu este cel al ultimului examen pentru „Ligă lu’ Lică”. Au fost anunţate 10 locuri la băieţi, 5 la linie. OK! Au intrat 13 băieţi şi două fete. Dincolo de această „alba-neagra”, mi se pare jalnic şi inacceptabil ca băieţii pentru care s-au suplimentat locurile să fi intrat cu note foarte mici, atât la partea fizică, dar mai ales la cea teoretică. Aşa nu vor avea nici o şansă să promoveze mai departe. Şi am să dau câteva exemple, făcând precizarea că nu ţin partea nimănui, decât, poate arbitrajului prahovean, care – în mod ncert – merită mult mai mult decât... întâmplarea de acum. Ultimul intrat la băieţi este Alex Mihăilă cu media 7.00. La probele fizice, conform datelor oficiale de pe site-ul CJA Prahova, a avut nota 7.25, ceea ce înseamnă că nota sa la teorie a fost sub 7. Tot din coada clasamentului, mai dau două exemple: Vlad Ioniţă a avut media 7,01 şi o notă la testele fizice de 7.50. Cât însemană că a avut la scris? Doru Petre a promovat cu media 7.11, iar la testele fizice a avut nota 7.33. Aceeaşţi întrebare şi, din păcate, exemplele ar putea continua. Nici la fete lucrurile nu au stat cu mult diferit. Astfel, Mădălina Crăciun a promovat cu media 7.15, după ce a alergat de nota 8.50, ceea ce înseamnă că nota pe care a obţinut-o la teorie a fost aproape de... corigenţă, în nici un caz de promovare! De ce toate acestea? Acelaşi răspuns ca şi în cazul lui „Don Lică”: să fie mulţi în loturi, să raportăm că avem o grămadă de arbitri în loturile judeţene... Trist, jenent, penibil. Ce perspective are un arbitru care la o vârstă de puţin peste 20 de ani trece de testele fizice cu puţin peste 7 şi ştie teorie puţin sub această notă? Doar cu „Don Lică” şi Deaconu, iată, au şi mediocrităţile o şansă.

PS – Acest material nu se doreşte a fi începutul unei polemici faţă de nimeni şi nimic. E doar un punct de vedere, strict personal. Aşa că îi rog pe scribii de serviciu (ca să nu zic pupincuriştii), care sar mereu să lingă mâna (sau o altă parte rotunjită a corpului) unuia, doar pentru că acesta are o funcţie de conducere şi le mai poate arunca vreun oscior, să se abţină. Să stea calmi şi relaxaţi că nu despre ei e vorba...