Despre scandalul de la Cluj și o decizie demnă de epoca Ceaușescu

Partida Universitatea Cluj - CFR Cluj, desfășurată marți seara, s-a încheiat după numai 27 de minute, arbitrul Alexandru Tudor trimițând definitiv echipele la cabine după un incident între Cadu și Bornescu și o bătaie generală. Am evitat până acum să mă pronunț asupra acestui scandal pentru că nici nu am avut timpul necesar și nici nu am toate datele necesare. Dar decizia de astăzi a Comisiei de Competiții a LPF m-a determinat să îmi spun părerea.
În opinia mea, la Cluj s-a greșit de la un capăt la celălalt al celor implicați:
- jucătorii: Bornescu s-a comportat ca un drogat, părea decis să bată până la urmă pe un adversar, iar ceilalți jucători s-au lăsat angrenați într-o bătaie generală, care NU ARE CE SĂ CAUTE PE UN TEREN DE FOTBAL! Dacă jucătorii - sau o parte a lor - erau puși pe scandal cu orice preț, putea Tudor să facă orice, tot la bătaie s-ar fi ajuns, iar mai devreme sau mai târziu jocul ar fi trebuit întrerupt definitiv.

- conducătorii: în opinia mea conducătorii ambelor echipe clujene au contribuit în mare parte la crearea înaintea meciului a unei stări de tensiune care NU ARE CE SĂ CAUTE PE UN TEREN DE FOTBAL!
- observatorii: Gheorghe Nedelescu, observator de joc, și Alexandru Boc, supervizorul partidei, cred că și-au depășit atribuțiunile, insistând pe lângă Tudor să continue meciul. Se vede că cei doi sunt oameni de încredere ai lui Mitică, din generația în care arbitrul nu era suveran, așa cum scrie negru pe alb în Legile jocului.

- arbitrul Alexandru Tudor: cu datele pe care le am cred că a procedat bine că a decis întrerupeea definitivă a partidei, dar cred că a greșit în două puncte: ar fi trebuit să consemneze într-un raport suplimentar exact jucătorii pe care i-a văzut el sau asistenții ori rezerva că ar fi lovit și să le rețină carnetele de legitimare. Astfel nu ar mai fi existat nici un dubiu, iar comisia LPF nu ar mai fi avut de luat decât o singură decizie: 0-3 pentru ambele echipe. În plus, în afara jocului propriu-zis, cred că Tudor și sindicatul arbitrilor pe care îl conduce ar trebui să ia atitudine! Așa cum ar fi trebuit să ia atitudine și atunci când s-a hotărât aducerea arbitrilor străini, o altă prostie fără seamăn a celor care conduc fotbalul mioritic.

- media: da, media cred eu că are partea ei de vină în tot acest scandal. Se face prea mult tam-tam, prin studiourile TV sau telefonic la emisiunile de pe posturile TV de profil se perindă tot felul de specialiști care mai de care mai atoateștiutori...
- comisia lui Mitică: la început a fost declarația abracadabrantă a lui Mitică Dragomir, conform căreia arbitrii români fac pe ei de frică și că jocul nu trebuia oprit. O prostie fără margini! În aceste condiții, eu cred că - în buna tradiție autohtonă - comisia Ligii a încercat să împace cât mai multă lume, decizând rejucarea partidei din minutul 1. Aș fi foarte curios să găsesc justificarea regulamentară a acestei decizii... Practic, decizia Comisiei a infirmat decizia arbitrului Tudor, iar așa ceva - în opinia mea - este comparabil cu ce s-a întâmplat după celebra finală a Cupei României din 1988, când Steaua s-a retras de pe teren la indicația lui Valentin Ceaușescu și deși partida se încheiase cu scorul de 1-1, arbitrii neacordând un gol Stelei, o decizie a unei comisii a decis că scorul final a fost 2-1 pentru Steaua.
PS - Probabil că se va mai discuta mult pe marginea acestui subiect. Repet, nu am toate datele și în cazul în care voi afla elemnete noi voi reveni asupra acestui subiect.