O dispută... deloc colegială

Consider că am relaţii bune în toată presa sportivă judeţeană... Tocmai din acest motiv, în momentul în care Nelu Ştefănescu de la "Prahova" m-a rugat să-i găzduiesc pe blog un material nu am ezitat nici o clipă. În fapt, era un adevărat drept la replică faţă de un material publicat anterior de Cristian Anghelescu, un material în care cel vizat era chiar... Nelu Ştefănescu. Pentru că mi se pare corect ca oricine să se poată apăra, dar şi pentru că ambii... protagonişti mi-au fost colegi de redacţie (în perioada frumoasă a "Şocului cotidian"), am decis să public cele două materiale.
Culisele Prahovei
Încă din anii ’90, atunci când scriam la „Ziua – Ediţia de Prahova” şi „şocul cotidian”, participam la redactarea unor rubrici al căror semnatar rămânea necunoscut. Erau celebrele „şoapte” ale sportului, în fapt adevărate evenimente ale zilei, multe dintre ele aflate chiar de la cei care simţeau ceva şi pentru meseria de jurnalist dar nu aveau toate pârghiile pentru a o profesa.
„Bârfele”, aşa cum erau ele numite, conţineau adevăruri irefutabile iar apariţia lor era menită doar pentru ca opinia publică să fie sesizată cu un bob zăbavă despre o acţiune sau faptă, prezentă sau viitoare.În zilele noastre „şoaptele” s-au transformat în „culise”, dar scopul lor nu mai reprezintă nimic din realitatea de odinioară.Concret, de destulă vreme, cotidianul „Prahova” alocă în suplimentul de sport un spaţiu redus, pe fond negru, în care unii redactori ai departamentului varsă adevărate dejecţii, fraze pline de venin şi ură, care incumbă acuze şi minciuni la ordinea zilei fără ca cei care conduc publicaţia să se sesizeze la momentul oportun. Fiind în fenomen de peste 15 ani, lucrând – mai mult sau mai puţin – alături de mai toţi colegii de breaslă, am ajuns să cunosc stilul de a scrie al fiecăruia. Pentru mine, ca şi pentru destui alţi confraţi, este inutilă semnătura pusă după un material, simpla lecturare „arătând” lejer autorul. De aceea, cunoscându-le pe dinafară stilul, ştiindu-le afinităţile, antipatiile dar şi orgoliile mărunte, am putut clasifica fiecare articol al „culiselor”. Am convingerea că şi un cititor atent, cât de cât avizat, ar putea numi semnatarul unui material fără iscălitură. Textul de ieri, de exemplu, a fost scris de către un fost angajat al ziarului, prieten cu colaboratorul Nelu Ştefănescu. Nu a fost pentru prima oară când „prietenul la nevoie se cunoaşte”! Destule alte materiale, unele chiar semnate N.ş., au apărut în ziar „fabricate” în altă parte! Bine scrise, cu nerv şi... verb, adică exact ceea ce nu „posedă” Ştefănescu - articolele sau „culisele” incită, cei luaţi în tăbârcă reacţionând în diverse feluri: unii prin demontarea inepţiilor în conferinţe de presă, alţii, prin solicitarea unor drepturi la replică. În cazul meu, iată, am ales să spun lucrurilor pe nume, convins că murdăria trebuie, odată şi odată, eradicată! Iată textul de ieri: „Anul trecut, managerul general al SC FC Petrolul pusese la index o publicaţie locală, care îl “certa", număr de număr. Supărat, respectivul şi-a permis să sfideze însăşi Constituţia României şi să declare, la un moment dat, “persona non grata" ziarul cu pricina şi pe jurnaliştii de sport ai acestuia. Acum, stupefiant, interzişii de ieri au devenit... cunoscătorii de la prima mână ai tuturor informaţiilor din tabăra managerului general! Mai mult, acesta se şi ajută, când şi când, cu ziariştii care îl supărau înainte. Oare, nu cumva punerea în practică a politicii bunului plac şi a propriului interes contravine strategiei fireşti unui club finanţat din bani publici?” Aşadar, este clar! Publicaţia locală era „Telegraful de Prahova” iar unul dintre cei „care îl supărau” pe Răchită era subsemnatul. Motivele neînţelegerilor mele cu managerul Petrolului le-am explicat la momentul cuvenit. La fel şi normala împăcare, survenită chiar în timpul unei emisiuni televizate! Din acel moment nu am mai avut clinciuri cu Răchită, fie şi pentru faptul că fiecare a înţeles prioritatea absolută a fotbalului din urbe, promovarea Petrolului! Că fiecare dintre ziarişti o tratează după bunul plac, asta-i altă şmecherie! Una menită chiar să deranjeze! De exemplu, mie îmi place să urmăresc şi să scriu despre meciurile echipelor prahovene. Pentru asta, nu precupeţesc niciun efort şi ajung să străbat mii de kilometri, cu maşina personală sau a redacţiei, pentru a urmări partide de la toate eşaloanele! Aşa înţeleg eu să fac presă! La ziarul care îşi permite să atace grosolan există DOAR un singur coleg, Marian Dima, căruia îi place „să se mişte”! Restul, chit că meciurile se joacă la Câmpina, Urlaţi sau Strejnic, preferă să copieze textele inserate pe situl clubului de către ofiţerul de presă Ionuţ Pană şi să facă băşcălie şi non-gazetărie în rubrici nesemnate! De aceea, sâmbătă, aflând că la meciul dintre Conpet şi Petrolul – de la Strejnic! – nu au fost prezenţi decât colegul de redacţie Ionel Luţan şi oficialul Pană, l-am rugat pe Răchită să ia atitudine, în sensul în care meciul să fie promovat pe sit doar cu rezultatul final şi marcatorul golului! Fără echipe, fără ştiri, fără nimic! Pentru a se cunoaşte, odată pentru totdeauna, cine munceşte, cine vorbeşte şi cine... păcăleşte! Managerul a fost de acord iar luni, în „Prahova”, a apărut exact ceea ce scria pe www.fcpetrolul.ro! Fac precizarea că, împreună cu Dima, mă întorceam din periplul Ploieşti-Bacău-Cluj-Ploieşti, plecat de vineri pentru a redacta meciurile Petrolului şi Astrei, cu SCM Bacău şi, respectiv, CFR Cluj! Pentru că, altfel, nu era nicio problemă cu prezenţa la meciul de la Strejnic!
P.S.
Autorul textului încearcă prin fraza de final să transforme un război politic în armă mortală pentru Răchită!
Numai că - atenţie! – astfel de vendete, cu autori cunoscuţi şi semnatari anonimi nu fac altceva decât să discrediteze. Or, dacă un cotidian cu pretenţii precum „Prahova” acordă atenţie şi gir unor astfel de exemplare, nu ar fi exclus ca, în scurtă vreme, tot capitalul de simpatie de care se mai bucură să fie doar o simplă vorbă-n vânt!
Cristian Anghelescu
Cine este Cristian Anghelescu?!
În materialul publicat, joi, 19 august 2010, în cotidianul "Telegraful de Prahova", de către "individul" Cristian Anghelescu, sub titlul de "Culisele Prahovei", acesta face câteva aprecieri, dezonorante pentru el, la adresa persoanei mele, precum şi a celor care lucrează în cadrul secţiei sport a ziarului „Prahova”. Dar, cu o singură excepţie, adică un preferat de-al său, Marian Dima! Pe cale de consecinţă, se cuvin câteva precizări. Din nefericire pentru "rotundul" personaj, nu voi răspunde provocărilor lui. Motivul este unul singur: nu mă cobor la un nivel atât de scăzut, iar asta din suficiente motive.
Totuşi, trebuie să precizez că, din nefericire pentru el, un NEICA NIMENI, am în spate o activitate sportivă de peste patru decenii, prima legitimare ca fotbalist fiind la... Petrolul Ploieşti, club care, în perioada aceea, incluzând-o, deci, şi pe cea a activităţii mele acolo, a cucerit titlul de vicecampionă naţională, la juniori mari. Am fost arbitru de fotbal, am fost antrenor, am fost - alături de prietenul meu adevărat Dragoş Trestioreanu - primul ofiţer de presă din istoria Petrolului, am activat amândoi, în această funcţie, numai în Divizia A, culmea, într-o perioadă în care ne "lucrai" la greu, pentru a ne lua locul, deşi ne erai coleg de redacţie, atât la „ZIUA – Ediţia de Prahova”, cât şi la „Şocul cotidian”! Ceea ce s-a şi întâmplat, de altfel, după o anumită perioadă de timp, fiindcă ţi-a ieşit până la urmă! În plan profesional, ca tehnician şi şef de birou, am coordonat activitatea mai multor sute de oameni, care, din nefericire pentru tine, mă salută - şi mă respectă - şi astăzi! La fel se întâmplă şi cu oamenii importanţi din fenomenul fotbalistic, din Prahova şi din ţară. Despre tine, oare, ce ne poţi spune?! Până a deveni "jurnalistul şef al judeţului Prahova”, cu ce te îndeletniceai?!
Revenind la debutul materialului tău ("Încă din anii '90, atunci când scriam la <> şi <<Şocul cotidian>>”), se impunea să faci o precizare, extrem de importantă, mai exact să scrii... "când copiam" din presa centrală, cu punct şi virgulă, informaţii şi chiar articole întregi, aparţinându-le umor ziarişti adevăraţi”! Mărturie stau publicaţiile de la vremea respectivă. Aici nu poţi să mă "întorci", pentru că acela care a sesizat anomalia am fost chiar eu! Merg mai departe şi te informez că ceea ce scrii tu - în orice "escapadă" însoţit de un „foarte bun amic” - sunt texte care seamănă izbitor unul cu altul! Adică ale tale cu ale lui, deşi scrieţi la publicaţii concurente! Refuz să cred că un vreun alt coleg de-al meu de ziar te-ar copia, vreodată, pe tine!
Cum cele două jurnale îşi desfăşoară activitatea în Ploieşti este atât de uşor de depistat obieciul vostru de „copy-paste” pentru oricare amator de sport, care este cumpărător de ziare sau utilizator de internet! Şi mai este un aspect: de când trebuie să mă aliniez politicii publicaţiei concurente şi, mai ales, uneia în care publică materiale copiate unul ca tine?! Dar, până îmi vei răspunde la această întrebare, mă gândesc că mai bine ar fi să-mi declari aşa ceva mie şi instanţei de judecată, fiindcă intenţionez să te chem la bară pentru calomnie!
Nelu Ştefănescu